„Castelul pălărierului” de Archibald Joseph Cronin este o poveste tragică, uneori teribilă, uneori grotească, dezgustătoare a unei familii engleze burgheze, în care un singur zeu, un singur rege stăpânește – James Brodie.
Acest negustor nepoliticos, barbar, fără educație, suferă de o mândrie și o vanitate exorbitante. Mândria lui aproape maniacală, care, de altfel, este complet nefondată. Este un tiran crud pentru toată casa. Și cu toate acestea, romanul este scris într-un limbaj ușor, simplu, parcă subliniind cât de ordinare sunt astfel de tragedii.
O carte cumplită pe care vrei să o închizi și să o lași, să te distanțezi de tot ce s-a întâmplat în acea casă de coșmar. Dar în niciun caz nu regret că am citit-o.
Prima parte a cărții ne face cunoscută dispoziția incontrolabilă a omului mândru James. Eforturile întregii familii de a-i mulțumi capriciile. Prima manifestare a independenței fiicei sale Marry și consecințele dezastruoase ale acestui lucru.
Mai revoltător este altceva – comportamentul mamei în această poziție. De teamă să nu fie victima unui alt atac din partea soțului ei, ea preia imaginea unei victime și nu se opune deloc faptului că copilul ei este aruncat din casă. Ce pot să spun!
O lucrare monumentală și, fără îndoială, de viață, care trezește o mulțime de gânduri. Arată ce se întâmplă cu cel care se află sub puterea nesăbuită a mâniei și a tiraniei. Cronin ne învață că părinții și copiii trebuie să se aprecieze reciproc și că o casă – propriul tău castel – trebuie să fie un refugiu sigur, nu un loc de tortură și închisoare.
Este despre viața unei familii victoriene din Scoția. Și când mi-am dat seama de acest lucru, m-am gândit: „Omg, șase sute de pagini despre viața de familie și gospodărie!”. Nu am greșit, dar în asta constă farmecul scrierii autorului.
Cronin arată acele aspecte ale vieții pe care nu suntem obișnuiți să le vedem în paginile prozei englezești.
Creează suspans și toate detaliile sunt pentru a crea acea atmosferă necesară pentru a înțelege pe deplin situația. La ultimele pagini închideam cu mâna foaia ca să nu-mi sară privirea să citesc ceva prea devreme. Atât de tensionant a fost.
Niciodată nu m-a enervat până la culme un personaj ficțional așa cum a făcut-o James Brodie. Și totuși nu tocmai acest nemernic m-a izbit. Să fim cinstiți. Brodie nu este deloc un caz izolat, un reprezentant al unei persoane pe cale de dispariție, ci chiar opusul, este un tip destul de răspândit de oameni.
Un alt lucru este surprinzător, și anume, mediul înconjurător a acestei întruchipări a viciului uman. Oamenii obișnuiți se închină practic în fața lui, tremură la simpla amintire a lui și când îl văd sunt gata să fugă mâncând pământul. Bogații și domnii îl apreciază și îi fac plăcere complimentându-l. Nu este surprinzător faptul că o astfel de politică de „calmare” dă naștere unor tirani nemiloși, înfometați de putere.
Se poate înțelege pe deplin această stare de lucruri în familie. Creșterea tiranică a copiilor și intimidarea lor încă din copilărie, obiceiurile și stereotipurile secolului, patriarhatul incontestabil – toate acestea au afectat inevitabil pe cei ai casei. Dar nu pot numi un astfel de comportament al oamenilor, complet străini, rezonabil și natural. Pur și simplu nu cred că un întreg orășel să fie atât de speriat de un om.
Cartea este tristă, dificilă, dar ți-o vei aminti toată viața. Cele mai rele așteptări din această carte sunt întotdeauna îndeplinite. Iar când va trece influența acestei cărți și dacă va trece până la capăt, nu se cunoaște.
Toată lumea trebuie să citească această carte!
Alte recenzii de la Archibald Joseph Cronin:
