Înțepătura de albină a fost favorită în 2003 la Booker Prize și chiar dacă a pierdut în favoarea unei capodopere, e adevărat, rămâne o carte care mie mi-a plăcut tare mult. Este însă o cărămidă care pune pe tapet o familie ce se destramă sub presiunea socială a unei recesiuni economice. Capitolele sunt redate din perspective diferite, membrii familiei în cauză devenind pe rând narator principal. Deși, inițial, am crezut că perspectiva mamei va fi cea care îmi va da cele mai mari bătăi de cap și care îmi va plăcea cel mai puțin, la final am realizat că a fost partea care mi-a plăcut cel mai tare (în ciuda snobismului, superficialității, inculturii, materialismului și limbajului de lemn a personajului – am citit cartea în engleză). Până la urmă parvenita (pentru că asta era) nu a fost chiar personajul negativ și s-a dovedit a fi la rândul ei o victimă (naivă, mințită, manipulată, folosită). O femeie care a reușit să depășească copilăria abuzivă, să părăsească mediul toxic în care a crescut și să aibă un trai decent și pentru o bună parte de timp chiar îndestulat, după mine chiar personajul cheie al cărții. Bineînțeles că povestea este evident parodiată, personajele sunt caricaturizate excesiv, dar tocmai acest lucru captivează deoarece nu iartă nimic. Toate greșelile, toate compromisurile, toate secretele, tot gunoiul de sub preș sunt luate la bani mărunți, sortate și analizate.
So many of the bad things that happen in the world come from people pretending to be something they’re not.
O familie înstărită irlandeză care se confruntă cu probleme morale și financiare: un tată, Dickie – proprietar al unei afaceri cu mașini (moștenită și aproape falimentară din cauza crizei economice, dar și a propriei indiferențe), o mamă – Imelda, pasionată de shopping, aparențe și aspect fizic (care din cauza incompetenței profesionale a bărbatului se trezește nevoită să înceapă să-și vândă bijuteriile pentru a face rost de disponibil și îi este din ce în ce mai greu să respingă avansurile celui care conduce afacerile în oraș), o adolescentă – Cass, răsfățată și snoabă căreia falimentul tatălui îi încurcă planurile de popularitate în cercul de prieteni și puștiul familiei – Pat care își face planuri pentru a fugi de acasă îngrozit de pierderea afectivității părintești și a siguranței financiare.
I suppose that’s what everybody wants, isn’t it. To be like everybody else. But nobody is like everybody else. That’s the one thing we have in common. We’re all different, but we all think everyone else is the same.
Povestea spusă din perspectiva fiecărui membru care-și dezvăluie pe rând secretele, nemulțumirile, visele spulberate, dramele, planurile, regretele m-a acaparat total și cred că are darul de a provoca dependență. Pe cât de amuzantă și ironică, pe atât de emoționantă și sfâșietor de dureroasă poate deveni la o întoarcere de pagină, iar în alte dăți teribil de deranjantă. În ciuda defectelor și acțiunilor reprobabile, personajele reușesc să te surprindă cu gesturi de empatie, cu dovezi de dragoste și generozitate neașteptate. Modul în care această familie a ajuns în situația actuală (disfuncțională adică) este strâns legat de evenimente din trecut care ne sunt desconspirate pe parcurs de naratori și de decizii proaste la care par a fi experți.
Este o carte care atrage atenția cât de greșit, de periculos și chiar inutil poate fi să-ți refuzi propria natură, să-ți sacrifici interesele și pasiunile pentru a-i mulțumi pe cei din jur. Este o carte despre rivalitate frățească și modul în care această concurență poate influența maturizarea indivizilor, este despre abuz și pierdere, este despre curaj și slăbiciune sufletească. Este o carte cu personaje obișnuite, adulți cu multe regrete, adolescenți cu multe nemulțumiri, cu vieți pline de secrete, dar care ajung în cele din urmă să recunoască puterea și nevoia legăturilor de familie. Este o carte care menține suspansul până la ultimul rând și în care dezvăluirile joacă un rol major. Este interesant și modul diferit în care fiecare membru al familiei alege să se ocupe de probleme: unii le evită și se izolează, se concentrează pe altceva și practic le ignoră, alții le înfruntă fățiș și caută să-și mărească avantajele prin orice mijloc, alții cad pradă furiei sau fricii și acționează ilogic, alții așteaptă o minune și salvarea de la alții. Indiferent care vă vor fi preferații, vă sfătuiesc să vă întăriți inima pentru final.
That’s the past, isn’t it. You think it’s behind you, then one day you walk into a room and it’s there waiting for you.
Alte recenzii de la Paul Murray:
