DUFF ne aruncă în lumea bulversantă a liceenilor. Deși v-ați putea gândi, wow, avem o nouă poveste despre populari versus tocilari, Kody Keplinger a schimbat previzibilul la 180 de grade și ne-a dăruit ceva inedit.
Avem liceu, avem popularitate, avem frumusețe și traiul în propria lumea. O lume în care ne prefacem că suntem mulțumiți cu ceea ce suntem, cu propria personalitate, cu proprii prieteni, asta până când apare sâmburele îndoielii, persoana ce ne dă ghiontul spre trezirea la realitate. Dar nu o realitate ce poate fi necesar propria ta realitate, ci a lui, acel individ ce s-a interpus în fața traiectoriei, schimbând cursul întregii povești cu numai un cuvânt.
Bianca Piper este o adolescentă de șaptesprezece ani pe care am tinde să o catalogăm drept tocilară. Și totuși i-am greși eticheta. O fi ea fata de zece, dar nu se dă în lături din a pierde vremea la petreceri sau prin orice alte locuri unde merg adolescenții să se distreze. Bine, nici nu ar avea cum sa scape de astfel de locuri având ca cele mai bune prietene pe Casey și Jessica, două frumuseți amatoare de petreceri pe care trebuie să stai cu ochii în eventualitatea în care distracția exagerată le-ar duce în pragul rușinii.
Prietene de nedespărțit, Bianca nu s-a comparat niciodată cu prietenele ei. Deși nu este la fel de suplă și frumoasă ca cele două, ba chiar ar putea să spună că este un pic plinuță, i-a plăcut modul ei de a fi, nefiind cazul să se analizeze prin prisma anturajului pe care-l are. Asta până când a apărut Wesley Rush, căpitanul echipei de fotbal, băiatul dorit de toată suflarea feminină și spaima Biancăi.
O fi fost Wesley Rush cel mai dezgustător și afemeiat playboy care făcuse umbră Liceului Hamilton vreodată… dar rămânea totuși un tip mișto. Poate dacă l-ai fi pus pe modul silențios și i-ai fi tăiat mâinile… poate- cine știe- ar fi fost ușor de tolerat.
Într-una din conversațiile acide purtate cu Wesley, Bianca află că ea este pentru grupul ei, ceea ce restul numesc persoana ”DUFF”. Adică Desemnată Urâțica și Dolofana din gașca Fetelor. Prietena prin intermediul cărei poți ajunge în patul prietenelor frumoase. Astfel apare o nouă obsesie precum și un motiv de neliniște în viața Biancăi. Un motiv nou de a-și dori să-l ”înjunghie” pe Wesley și să-l dea drept mâncare rechinilor.
Însă când familia i se destramă, iar tatăl alunecă în patima alcoolului, evadarea în brațele lui Wesley i se pare cea mai bună distragere de la realitate. Dar oare se poate fugi chiar așa ușor de viață și de problemele pe care le aduce cu sine?
Indiferent unde mergi sau ce faci ca să-ți distragi atenția, până la urmă tot te ajunge din urmă realitatea…
Kody Keplinger prin intermediul poveștii DUFF ne învață că:
- Problemele trebuie înfruntate cu curaj și perseverență.
- O persoană poate ascunde multă tristețe în spatele unui zâmbet cuceritor, un chip frumos și multă aroganță.
- Persoana Desemnată Urâțica și Dolofana din gașca Fetelor este o simplă poreclă care însă nu te preschimbă în ceva ce tu nu ești, iar cei din jur văd doar ce vor ei să vadă, și în nici un caz, nu poate fi realitatea ta, decât dacă îi dai tu voie să fie.
DUFF este o poveste amuzantă și cu mici atenționări din care învățăm să nu criticăm o carte după copertă și un om după înfățișare, să nu ne îndoim de persoana care suntem. Dar nu în ultimul rând, Kody Keplinger ne învață că viața nu îți pune în cale probleme pentru a fugi de ele ci pentru a învăța să le înfrunți.
Alte recenzii de la Kody Keplinger:
