Romanul Jocul lui Gerald, publicat în 1992 pentru prima dată, constituie încă un pilon de rezistenţă a reputaţiei de părinte al genului horror pe care Stephen King a dezvotat-o folosind doar cel mai fluid lucru: dedesubtul minţii umane. După cum indică şi titlul, complicaţiile apar din cauza unei simple distracţii.
Cum psihicul uman este cel mai complex mecanism existent, aşa este şi componenta lui inconştientă. Cei doi soţi, Jessie şi Gerald, îşi încep ritualul mai puţin ortodox, în ciuda protestelor femeii. De aici, mintea ei primeşte un stimul ce îi va aduce moartea soţului ei, printr-o lovitură, chiar în toiul actului, în timp ce ea juca rolul de prizonieră a patului.
Rămasă singură, cu braţele încătuşate de bări şi cu partenerul ei lăsat rece pe podea, Jessie va trebui să îndure, în următoarele douăzeci şi opt de ore, festele obsedante ale întunericului din mintea umană.
Deşi blocată, aceasta dă dovadă de ingeniozitate atunci când născoceşte căi de ieşire, numai că sorţii sunt mereu în defavoarea ei, iar scăparea din propriul iad este aproape imposibilă. Jessie trece prin traume mentale ireversibile atunci când nu mai poate face diferenţa între realitate şi coşmar, între chipul alb ce o bântuie şi căţelul ce se hrăneşte din soţul ei. Pentru ea, moartea ar fi o binecuvântare, numai că va avea mai multe probe de trecut înainte ca ieşirea din Infern să se fi pecetluit.
Ritmul este în permanenţă alert; asta face ca trăirile personajului să fie verosimile, iar teama cititorului să înflorească cu fiecare bătaie de ceas, cu fiecare strop de sânge scurs, făcând ca transparenţa ceţii să contureze jocul sadic.
Jocul lui Gerald redă perfect acea situaţie limită, la care ne gândim cu toţii, sau cel puţin fanii lui King, de ce am face în anumite circumstanţe. Romanul, deşi se precipitează asupra unui singur personaj, este, de asemenea, bine încărcat cu mister şi inspiră frică în fiecare gând la singurătate.
„Terifiant…Un joc în care coşmarul este doar începutul.”
Alte recenzii de la Stephen King:
O carte exceptionala.
ps. Pentru a avea un „efect” mai puternic, romanele lui King trebuie citite neaparat noaptea 🙂