M-am oprit de data aceasta la cartea unui autor român, la „Frumoşii nebuni ai marilor oraşe” de Fănuş Neagu.
Născut în 1932, în localitatea Grădiştea de Sus, judeţul Brăila, pe numele său real, Ştefan Neagu, acesta a avut numeroase vocaţii: scriitor, scenarist, comentator sportiv, academician.
După îndelungi lupte interioare, am reuşit într-un final să termin de citit „Frumoşii nebuni ai marilor oraşe”. Cu siguranţă vă întrebaţi de ce „îndelungi lupte interioare”.
Îmi este relativ dificil să recunosc, dar această lectură a fost destul de anevoioasă pentru mine. Pur şi simplu nu regăseam acea relaţie care ar trebui să existe între cititor şi personajele create de autor.
Amintindu-mi de citatul lui John Witherspoon – Să nu termini de citit o carte doar pentru că ai început-o, citat pe care îl consider destul de înţelept, am lăsat cartea de nenumărate ori din mână, spunându-mi că nu are rost să continui să citesc, atâta timp cât lectura nu este pe gustul meu.
Şi totuşi, nu m-am lăsat înduplecată de aceste gânduri. Impunându-mi într-o manieră destul de insistentă, am „târât” cartea după mine când la servici, când acasă, în ideea că dacă tot deţin acest roman, trebuie totuşi citit.
Romanul este structurat pe trei părţi. Pentru faptul că aceste trei părţi au o întindere considerabilă, aş fi preferat ca acestea să fie structurate la rândul lor, pe capitole.
„Frumoşii nebuni ai marilor oraşe” ne prezintă relaţia de prietenie dintre Radu Zăvoianu, Ed Valdara şi Cornel Raminţki. Cei trei sunt personalităţi mondene: cântăreţ, fotbalist, respectiv scriitor.
Pe întreaga acţiune a romanului se perindă imaginea actriţei Asta Dragomirescu. Căsătorită cu cântăreţul Radu Zăvăioanu, aceasta însoţeşte cei trei prieteni în călătoriile lor, prilej cu ajutorul căruia soţul ei observă că Raminţki nutreşte sentimente de dragoste pentru Asta. Mai dureros pentru Radu este faptul că tânăra lui soţie dă curs acestor sentimente, motiv pentru care mariajul lor nu rezistă.
Asta e tot ceea ce am deprins din romanul lui Fănuș Neagu. Toată lectura a fost presărată cu replici pline de sarcasm, iar comportamentele bizare ale personajelor, felul cum acestea reacționau în anumite conjuncturi, m-au făcut să privesc cu un oarecare dezgust relația lor.
Imediat cum am încheiat, prima mea reacție a fost de a căuta pe internet recenzia acestei cărți, făcută de un alt cititor. Mi-am zis că poate nu am aprofundat lectura, că poate am avut, potrivit expresiei românești, acei ochelari pentru cai la ochi, privind astfel lucrurile printr-o prismă foarte îngustă.
Mare mi-a fost uimirea când am aflat că romanului „Frumoşii nebuni ai marilor oraşe” i s-a făcut chiar și o adaptare cinematografică, printre personaje, numărându-se cunoscuții noștri actori, Horaţiu Mălăele și Maia Morgenstern. Deci, următorul pas e să vizionez filmul, în speranța că poate mă va ajuta să îl descifrez pe contemporanul, Fănuș Neagu.
Ca să închei, doresc să mărturisesc că această recenzie nu a avut în esență un fond rău, am scris-o într-o manieră sinceră, specifică firii mele. Fiecare carte are frumusețea ei aparte și sunt convinsă că acest roman, a fost și va fi pe placul a numeroşi cititori.
Alte recenzii de la Fănuş Neagu:
Pentru că o recenzie ar trebui să fie „scurtă prezentare cu comentarii sau aprecieri critice”, articolul de față este ceea ce este: o opinie. Dacă autoarea ar ști să și pună virgulele unde trebuie, cu siguranță că opinia ei ar deveni cât de cât citibilă. Că n-a înțeles cartea, este altă poveste.
Interesantă ar fi o definire a relaţiei care ar trebui ( spui ) să existe între cititor şi personajele create de autor, sau să surprinzi raporturile ei, dacă nu e cazul unei definiri. Cine sau ce o creează? Când apare? Şi, asta e relatia primă a cititorului? cea cu personajele? Urzeala, aşa cum o descrii – ce ar fi cu muzica dacă sunetele nu ar avea armonice? Nu e o comparaţie, nu găsesc ceva care să corespundă proceselor pe care le declanşează autorul. Sugerez repoziţionarea necesară a abordării. Dacă deprinzi aici ceva, e fulguraţia imaginarului în ferestrele obişnuitului; bine că… Read more »
De acord cu tine, am citit 60 de pagini și am căutat un rezumat la un moment dat pentru că nu înțeleg nimic. Nu merită efortul, îmi pierd timpul când sunt atâtea cărți excepționale.
Bună. Subscriu. Și eu cautam sa scriu un comment, ptr.ca nu ma pot abține. Elogiile unora din păcate nu reverbereaza in intelegerea altora. Avem viziuni și trairi diferite. Nu este o condiție sa nu-ti placa cartea doar pentru ca nu ai înțeles esența. Care esență? E triviala, personaje si acțiune grotesti(haituiala câinilor doar pentru placere, neconsiderandu-se sufletele si fiinta lor ca parte a creației), un imaginar atât de absurd încât ma plictisea. Mie nu mi a plăcut defel romanul. Consider ca a fost o pierdere de vreme citind cartea asta. Nu am înțeles nimic, adică dacă o fi fost vorba… Read more »