Momentul nostru infinit e o carte pe care am iubit-o și am urât-o, pe care am înțeles-o și totuși m-a lăsat cu foarte multe întrebări.
I-am dat 4,5 stele pe GoodReads tocmai din acest motiv, am simțit în permanență că lipsește ceva. După ce termin o carte, cel mai adesea, rămân cu un sentiment de admirație sau furie, remușcare, tristețe, ceva. După ce am terminat Momentul nostru infinit am rămas doar cu vreo două citate drăguțe, și cam atât.
Îmi place la nebunie coperta, cred că cea de la Editura Trei e de zece ori mai frumoasă decât cea originală. Mă duce cu gândul la ceva permanent, etern. Infinit. Mă duce cu gândul la un suflet împărțit în două corpuri.
Atunci când Wren, fata serioasă și responsabilă, încalcă ordinele părinților ei, totul se schimbă. Când decide, într-un final, că viitorul îi aparține și trebuie să aleagă singură ce vrea să facă, îl cunoaște pe Charlie Parker, opusul ei în tot. Un tânăr zvelt și creativ, curios, oarecum rebel, dornic de aventură.
Wren și Charlie erau cuibăriți între… două paranteze. Se aflau într-un moment în afara timpului. Numai ei doi. Cu privirile întrepătrunse. Trupurile lor, atunci când Charlie se rostogoli pe-o parte, formând paranteze între paranteze, și, în cadrul parantezelor, sufletele lor se întinseră. Ca niște rădăcini. Ca niște degete. Ca niște mănunchiuri de nori și raze de lună.
Momentul nostru infinit e un roman young adult, cu un limbaj extrem de accesibil și o acțiune ușor de înțeles. Mi-ar fi plăcut să găsesc un roman mai enigmatic, care să mă facă să-mi pun întrebări, dar am găsit o carte comică pe alocuri, dar plată.
Tu încă ești, dar deja mi-e dor de tine.
Când am recitit cartea săptămâna diferită, mi-am dat seama ce nu mi-a plăcut la ea. Deși
povestea de dragoste dintre Wren și Charlie e intensă, profundă și sensibilă, cei doi par să nu știe asta. N-am văzut povestea lor ca fiind reală, adevărată. Mi-a dat senzația că e doar o piesă de teatru slab cotată.
Momentul nostru infinit e o carte care îți va ține de cald în zilele de toamnă care se pregătesc să apară, un roman sensibil și ușor de lecturat și înțeles, un roman care accentuează ideea că iubirea poate să fie atât constructivă, cât și destructivă, dacă e îndreptată spre cine nu trebuie.








Am citit cartea și abia acum îmi dau seama că termenul pe care îl cautam pentru a o descrie este exact cel pe care l-ai spus tu: e genul de roman plat. Am încercat să găsesc ceva, orice, care să se întâmple pentru a putea fi considerată o carte ce merita a fi publicată. Altfel, nu mi se pare că subiectul este atât de fascinant. O fată decide că la sfârșitul liceului este suficient de matură pentru a lua decizii de una singură, se îndrăgostește, se ceartă cu iubitul, la final se împacă și pleacă împreună în lumea a treia… Read more »
Împărtășim exact aceeași opinie, Simona 😀