În Cianură pentru un surâs, aveam o Melania Lupu aflată din greșeală cu ispita sub nas și gestionând lucrurile din mers. Mai apoi, în Bună seara, Melania!, același personaj fâșneț este complet stăpân pe situație, el fiind cel care trage sforile de la început pănă la sfârșit. Niște sfori, care ce-i drept, se cam înnodaseră, fără acordul Melaniei, ducând înspre pierzanie. Dar datorită unor jucători puternici, în 320 de pisici negre, se lasă dusă de val și reușește, participând în jocul greilor, să-și deznoade și sforile, scăpând la limită de ”pensiunea” Maiorului Cristescu.
Dacă în primele trei volume ale seriei Melania Lupu, Melania era personajul principal al poveștilor indiferent de modul cum ajungea să ia parte la acțiune, nu același lucru îl putem spune și despre apariția ei în volumul al patrulea.
În O toaletă a la Liz Taylor, Melania Lupu capătă rol de personaj secundar. Ba mai mult după patruzeci de pagini, nu aveam nici o dovadă că scumpa bătrânică va apărea în acest volum. Acțiunea și personajele ce dau buzna în acest volum eclipsează total orice tentativă de a o introduce pe Melania în rol. Marian Dragu reușește cu succes să ia prim planul îndrăgitei noastre protagoniste și să o plasese undeva în spatele scenei. Noroc de Maiorul Cristescu care găsește în vizitele făcute constant Melaniei, oaza sa de liniște și relaxare.
Marian Dragu, inginer cu renume, reușește uimitor să-și adune o întreagă gloată pestriță de viitori ucigași. Atunci când destinul i se adeverește și inginerul este găsit ucis în propria-i locuință, Maiorul Cristescu face cunoștință cu o nouă provocare a carierei sale. Culmea este că tot jocul și mai ales cei cinci suspecți ce se arată la orizont, par desprinși din ițele Melaniei Lupu. Soția, amanta, nașul, un doctor prăduit și un coleg defăimat sunt cei cinci posibili asasini pe lista poliției. Trei dintre ei chiar recunosc că l-au ucis pe inginer.
În afara grupului pestriț mai avem și implicarea a două clanuri de interlopi ce vânau averea lui Marian Dragu, o avere din care, mare parte, a fost furată în timpul crimei, dar nu de interlopi. În timpul anchetei, Maiorul Cristescu descoperă că Melania este prietenă apropiată cu unul dintre suspecți. Deși crede că de data aceasta Melania nu are nici o legătură cu cele întâmplate, faptul că în joc sunt și niște tablouri valoroase dispărute, îl fac pe acesta să o pună sub urmărire.
Cine l-a ucis până la urmă pe Marian Dragu? Cine i-a sustras lucrurile valoroase din casă? Cum ajunge Melania împlicată în tot buclucul? Astea vor fi unele din întrebările cheie din volumul de față.
O toaletă a la Liz Taylor mi s-a părut cel mai slab volum de până acum din seria Melania Lupu. Și nici nu e de mirare. Aparițiile Melaniei sunt pasagere și fără foarte multă implicare. Practic în acest volum s-a nimerit omul nepotrivit în locul nepotrivit. Nimic nu este plănuit de Melania. I se ivește o șansă și încearcă să o valorifice și nu fiindcă chiar i-ar surâde ideea ci mai mult pentru a distruge monotonia ce o chinuie de la ultimele sale peripeții.
În ciuda faptului că Melania are rol secundar, povestea are acțiune, suspans, mister și personaje la fel de pestrițe precum ne-a obișnuit Rodica Ojog Brașoveanu. Dacă nu ești axat pe aparițiile Melaniei Lupu, cum am fost eu, povestea poate fi încadrată între romanele polițiste preferate.
— Dragul meu, nu banii te învaţă să trăieşti. Te civilizează, sunt de acord, îţi deschid perspective neaşteptate, dar, ca să ştii să trăieşti, trebuie să te naşti cu talentul ăsta.
Alte recenzii de la Rodica Ojog Brașoveanu:
Din pacate nu am citit nimic de aceasta scriitoare. Am de recuperat 😉
Nu-i timpul pierdut. Oricum scrierile Rodicăi Ojog Braşoveanu cuprind tot felul de personaje care mai de care mai bizare, iar doza de amuzament îşi iţeşte capul în cele mai ciudate situaţii. 🙂