Am descoperit-o pe Elif Shafak în Bastarda Istanbulului.
M-am îndrăgostit iremediabil de felul ei de a scrie în Cele patruzeci de legi ale iubirii. Astfel am început să caut informații despre scriitoare și am descoperit că are un roman autobiografic Lapte negru.
Am fost fascinată de titlu „Lapte negru” două noțiuni diametral opuse, greu de imaginat, când auzi lapte inevitabil te gândești la alb. Titlul m-a dus cu gândul la o continuă luptă interioară a autoarei .
Cartea prezintă dificultățile și frumusețile binecuvântării de a fi mamă, instalarea depresiei postnatală și cum se produce vindecarea.
Totuși o femeie nu devine mamă chiar din clipa când naște. E un lucru care se învață, iar unora le ia mai mult decât altora. Unele femei, la fel ca mine, se simt zguduite din temelii de întreaga experiență.
Aduce în prim plan trăirile contradictorii din mintea unei femei. Trăiri puse în evidență într-un mod ingenios prin haremul interior format inițial din: Mica Domnișoară Practică, Domnișoara Cinică Doctă, Domnișoara Cehoviană Ambițioasă și Doamna Derviș. Aceste patru degețici reprezintă conștiința scriitoarei și sunt într-un continuu război pentru preluarea puterii.
Până la urmă totul se reduce la invidia pentru celălalt și la o profundă nemulțumire existențială. Oamenii nu știu să fie mulțumiți. Cum a spus Cioran, toți suntem condamnați să cădem înlăuntrul nostru și să fim nefericiți.
Mi-a plăcut foarte mult faptul că Elif Shafak prezintă experiențele în ceea ce privește maternitatea unor scriitoare celebre printre care Virginia Wolf, Sylvia Path, Zelda Fitzerald, Ayn Rand, surorile Bronte, Jane Austen.
Un punct forte îl reprezintă structura cărții. Viața scriitoarei este intercalată cu viețile altor scriitoare și presărată cu povești cu tâlc scurte dar atât de profunde care iți vor rămâne în minte și vei fi dornică să le împărtășești celor din jur.
Rumi asemuiește mintea cu o casă de oaspeți. În fiecare dimineață avem un vizitator nou și neașteptat, uneori sub chipul bucuriei, alteori sub cel al mâhnirii.
În haremul interior apar alte două voci interioare Blue Belle Bovary și Mama Budincă de Orez și oaspetele nedorit depresia Domnul Poton.
Orice carte este o călătorie, o hartă ce-și călăuzește cititorul prin hățișul minții și sufletului uman. Iar aceasta nu e cu nimic diferită.
În concluzie îmi doresc să vă fi convins „Lapte negru” este o carte bine ancorată în realitate, care te va îmbogății intelectual, chiar merită citită !!!
Alte recenzii de la Elif Shafak:
