„Eu sunt sperietoarea dintr-o lume foarte întunecată şi înfricoşătoare. Îi înspăimânt pe oamenii care nu se tem de nimic altceva, nici măcar de moarte. Pot să îi deposedez de toate lucrurile cu care se mândresc. Pot să îi fac să trădeze tot ce e sacru pentru ei. Sunt monstrul pe care îl văd în coşmarurile lor.”
Faceţi cunoştinţă cu dr. Julian, sau simplu, Alex… ori o puteţi numi cum vreţi. Nu prea îi pasă ce nume are atâta timp cât identitatea şi ocupaţia sa reală rămân necunoscute. Asta o face să se simtă mai în siguranţă, iar şansele sale de supravieţuire sunt mai ridicate. Unii îi mai spun Oleander, iar alţii o ştiu drept Chimista, care obişnuia să facă parte dintr-un departament controlat de guvernul american, dar care în mod oficial nu există.
Abilităţile sale de a manipula diverşi compuşi chimici atrag atenţia anumitor categorii de oameni pe care nu îi întâlneşti la orice pas. Persoane care acţionează din umbră, care sunt capabile de orice şi care sunt dispuse să investească oricât pentru a obţine ceva şi mai profitabil. Iar acel lucru, în contextul de faţă, îl reprezintă informaţia. Cum o obţine? Nu e chiar atât de complicat, atâta timp cât eşti un maestru al substanţelor chimice, iar acestea îţi sunt la îndemână. Injectarea unui ser specific într-un subiect deţinut care posedă informaţii de natură să facă rău pe scară largă, şi interogarea amănunţită a acestuia este sarcina ei. Tot ce îi trebuie este o cantitate exactă de soluţie şi un interval de timp pentru a obtine rezultate.
Chimista este cea mai recentă carte a autoarei Stephenie Meyer, celebră deja pentru seria romanelor Amurg şi Gazda. Scriitoarea ne introduce într-o poveste în care lupta pentru supravieţuire reprezintă lucrul primordial pentru Alex, iar trădarea face parte din ordinea de zi.
Alex se vede nevoită să se ascundă de cei care au „creat-o” pentru a-şi salva viaţa, deoarece existenţa ei devenise incomodă şi riscantă. Faptul că ajunge să cunoască tot mai multe lucruri deranjante pentru unii, o transformă într-o ţintă permanentă.
„Uită slujeşte-ţi patria, uită de salvarea unor fiinţe nevinovate, uită de tehnologia înaltă şi ştiinţa revoluţionară sau de bugetul nelimitat. Uită de tot salariul din şapte cifre. Ce zici de ideea de a nu fi ucis?”
Ultimele cuvinte sunt cele care o ţin trează şi atentă la orice mişcare sau apariţie neaşteptată, obligând-o să trăiască într-o singurătate deplină în care cuvântul „iubire” nici măcar nu are ce căuta în mintea ei.
Totuşi, la un moment dat este nevoită să schimbe regulile jocului odată ce îl întâlneşte pe Daniel, un simplu profesor, care va simţi pe pielea sa efectele serurilor chimistei, dar îi va fi imposibil să o urască vreodată.
Lectură plăcută!
Alte recenzii de la Stephenie Meyer:
