Pentru omul sincer, viaţa nu-i decât o escrocherie mârşavă!. (pag.154)
Spovedanie pentru învinşi a lui Panait Istrati m-a atras ca un magnet, desigur; începând de la titlu, autorul descoperit abia recent şi ceea ce am recepţionat răsfoind câteva minute cartea.
Dacă a răspuns aşteptărilor mele? Da, deşi ar fi nimerit să menţionez încă de pe acum, acest verdict nu exclude şi câteva minusuri.
Şi cum ar putea fi altfel, câtă vreme acestă carte, poate mai mult decât oricare alta, este …viaţă?
Am ales volumul şi pentru a face câteva daruri unor cunoscuţi; să promovez un autor român, un brăilean, un nume deloc străin şi peste hotare – mi–a părut nu atât datorie morală, cât mai ales privilegiu.
Structural, cartea cuprinde : Spovedanie pentru învinşi, În URSS, Trecut şi viitor – pagini autobiografice ( 1925 ).
Aceasta este însă doar o segmentare seacă, precum tehnica împărţirii unor cifre într-un registru funcţionăresc şi în plus, destul de inutilă.
Pentru că fiecare dintre ele sunt parte şi întreg din acest pătimaş inteligent, romantic, sensibil care a fost Panait Istrati. Oriunde întorci pagina, totul musteşte de patos.
Componentă literară întâlneşte istoria şi împreună se aruncă în vâltoarea autobiografică istratiană; la tot pasul idealuri, sete de absolut, opinii, crezuri, simţăminte şi mult zbucium pentru a face din lume un loc mai bun, mai curat, mai uman.
Critica a apreciat uneori că literatul a fost pus în umbră de omul Istrati, ducând cumva la irosirea unei părţi semnifictive din talentul său literar; se poate.
Dar, dacă ar fi acţionat el altfel, dacă şi-ar fi domesticit tumultul interior, oare ce ar fi mai fost scrierile sale astăzi? Nişte texte valoroase, desigur, dar mai puţin vii…
Că nu a putut proceda niciodată altfel decât să-şi asculte inima, chiar cu preţul unor suferinţe cumplite, care l-au dus şi în pragul sinuciderii, oare merită acestea contorizate când vorbim despre un om care nu concepea existenţa fără un ideal?
Fie că vorbim despre paginile autobiografice, despre experienţele în URSS sau partea de început, trebuie spus că această carte nu este una tocmai simplă; nu este nici comodă, nici relaxantă.
Pe alocuri nuanţele devin pesimiste, dezolante, incomode, solicitante sau obositoare; toate aceste “neajunsuri” însă nu acoperă substanţa vie a cărţii.
Un îndemn la toleranţă, la prietenie, la umanitate, o preţuire a autenticului , dărâmarea prejudecăţilor, curajul – sunt doar câteva dintre ecourile pe care Spovedanie…le-a avut pentru mine.
Panait Istrati ( 1884, Brăila – 1935, Bucureşti) semnează între altele, titluri de mare succes precum Chira Chiralina, Moş Anghel, Mihail.
Prima scriere în proză, schiţa Mântuitorul – O amintire de la un Crăciun, semnată Istrian, apare în 1909, la ziarul România muncitoare, unde îi apar şi o serie de articole.
Cine nu simte nevoia unei lupte nu trăieşte, ci vegetează. (pag.197)
NOTĂ: 9 / 10
Alte recenzii de la Panait Istrati:
