După câteva cărți de dragoste/YA întotdeauna își face frumos loc o carte polițistă sau din categoria Mystery and Thriller. Nimic nu se compară cu sentimentul pe care ți-l insuflă o carte bine construită, cu un mister ce plutește în aer și parcă te roagă să îl deslușești. Atunci când reușești te consideri atât de deștept, încât ai impresia că mâine poimâine poți scrie și tu o astfel de poveste. Evident este o impresie greșită, însă o astfel de carte îți poate da încredere.
„Femeia din Cabina 10” de Ruth Ware este o carte care pornește de la o intrigă interesantă, pe care nu am prea întâlnit-o des. Laura Blacklock este o jurnalistă care a căzut într-un con de umbră din cauza dependenței sale de alcool și pastile. Atunci când primește o a două șansă să își reabiliteze numele, acceptă provocarea și se îmbarca pe vasul de croazieră Aurora Borealis. În clară stare de ebrietate după câteva recidive, are impresia în toi de noapte că aude pe cineva țipând și căzând în apă înghețată a marii. Evident nimeni nu o crede, însă aceasta este convinsă că nu era beată atunci când a auzit acele sunete.
Sângele de la fața locului este dovadă fermă a crimei și este hotărâtă să demonstreze tuturor că o persoană REALĂ și-a pierdut viața acolo în acea noapte. Atunci când își dă seama că ea de fapt a văzut persoana care lipsește și chiar a împrumutat ceva de la ea, lucrurile devin și mai misterioase, mai ales prin faptul că nimeni nu recunoaște prezența „victimei” la bordul vasului. Un joc care efectiv te provoacă să faci scenarii peste scenarii și să găsești sute de variante de rezolvare. La sfârșit evident nu am fost nici măcar pe aproape, însă am renunțat de mult să sper. Eu îmi fac datoria de cititor avid și suferind de „scenarită”. Mulțumesc Libris.ro pentru carte.
Laura/Lo nu a fost chiar personajul principal tipic pe care să îl iubești. Autoarea a făcut-o extrem de complexă și plină de vicii și frici, însă mi-a plăcut că i-a dăruit CURAJ și a fost un exemplu pentru mine în materie de recunoscut probleme și înfruntat. Cred că un dialog cu acest tip de personaj mi-ar prinde bine, aș avea ce să învăț de la el.
Cum mi s-a părut cartea? Interesantă, însă nu a avut acel ceva care să o particularizeze. Chiar ieri am avut o conversație interesantă despre lumea cărților și despre faptul că romanele polițiste BUNE sunt din ce în ce mai rare, pentru că se tot copiază autorii între ei și încearcă să ajungă la nivelul unor titluri de renume, în speranța că vor putea egala succesul sau chiar să treacă peste. Am puțini autori în minte care m-au impresionat și din păcate, Ruth Ware nu prea se numără printre aceștia. Stilul este alert și la început a fost frumos construit, însă spre final deja aveai impresia că se grăbește să termine, să dezvăluie mai repede vinovatul. Nu cred că se face așa, mai ales la o carte polițistă. Nu îmi place să primesc răspunsurile forțat, îmi place să descopăr eu indicii după indicii ca la final să fiu pregătită cât de cât de răspunsul pe care NU vreau să îl știu.
Nu este o carte nereușită, însă nu este ceva senzațional, care să te pună pe gânduri și la care să te gândești constant, care să îți inițieze reading slump-ul. Am o grămadă de cărți polițiste care m-au lăsat mască și m-au șocat prin originalitate și stil. Această din păcate nu se numără printre ele 🙁
Alte recenzii de la Ruth Ware:
