“Cimitirul animalelor” este o altă carte citită recent de la Stephen King. Scriitorul însuși susține că aceasta este una dintre cele mai înfricoșătoare cărți scrise de el, dacă nu chiar cea mai terifiantă. Romanul de groază a fost publicat inițial în anul 1983. Și din câte am aflat din spusele regelui genului horror, ideea scrierii i-a venit datorită unui episod din propria viață. Când s-a mutat cu familia într-un orășel, lângă un cimitir de animale.
Mi-a plăcut la romanul “Cimitirul animalelor” că este un horror pur
Are o poveste tragică, înfricoșătoare. Este plin de suspans și neprevăzut. Iar personajele ce atrag atenția nu sunt doar oameni, ci și animale zombie. Acesta e un horror înfiorător ce te face să tresari la orice zgomot de îndată ce s-a lăsat noaptea. Ba chiar s-ar putea să-ți vină destul de greu să adormi după ce l-ai citit. Iar privitor la animalele de companie, te vei gândi de două ori înainte să le mai consideri drăguțe sau să le lași în preajma ta. Mai ales când vine vorba de pisici.
Doctorul Louis Creed are un job nou și se mută cu familia în orășelul Ludlow din Maine. Casa este frumoasă. Vecinii sunt prietenoși. La job e bine. Iar în spatele casei proprietatea lor cuprinde și o bucată de pădure verde, numai bună pentru drumeții și joacă.
Însă există o problemă. Sau două. Drumul atât de liniștitului orășel este zilnic străbătut de camioane imense, care parcă gonesc și spulberă totul în cale. Nici un animal de companie sau ființă umană nu le-ar scăpa cu viață dacă s-ar găsi în calea lor. În plus, în pădurea de lângă casă există un vechi cimitir de animale, care nu numai că este ciudat, dar este ca o poartă de intrare pentru toate forțele răului. Aceste două elemente negative se vor uni pentru a crea împrejurări terifiante, care vor duce la morți violente.
Mesajul cărții este că uneori moartea e mai bună
Dar comparativ cu ce va rămâne să vedeți citind cu sufletul la gură romanul monstru a lui Stephen King. Mai departe de cimitirul animalelor, mult mai adânc în pădure sălășluiește alt loc al îngropăciunii. Este un fost cimitir al unui trib indian, aranjat într-o formă bizară, parcă prevestind numai rele. Iar drumul până la el este nu doar sinuos, ci și înspăimântător din cauza zgomotelor și prezenței nevăzute a ceva teribil care mișună în pădure.
Atunci când pisica familiei este găsită moartă, vecinul lui Louis, Jud Crandall, crede că bărbatul nu va trebui să dea nimănui de știre despre acest eveniment, deoarece are o soluție. Știe un loc în care animalele moarte și îngropate acolo se vor trezi a doua zi la viață și vor arăta la fel ca și până acum. Poate că se vor comporta un pic mai ciudat, dar totuși vor fi ca vii. Iar asta face și Louis pentru ca fata lui, Ellie, să nu afle de moartea pisicii iubite.
Mai târziu un membru mult mai prețios al familiei va muri, de data asta călcat de un camion. Iar Louis, în agonia lui, crede că îl va putea aduce la viață la fel ca pe animalul de companie al casei. Ce urmează e un adevărat coșmar, cu zombie și animale ciudate, cu premoniții și mult sânge.
Familia Creed nu va mai fi niciodată ca înainte
Iar finalul este unul oarecum deschis, lăsându-ne să ne închipuim ce vrem noi.
M-a enervat încăpățânarea doctorului care în ciuda faptului că a fost avertizat de atâtea ori și a văzut cu ochii lui cum se transformă lucrurile după ritualul din cimitir, a continuat să facă pe Dumnezeu. Și uite că nimeni nu îi ia locul lui Dumnezeu, deoarece în carte se întâmplă ce se întâmplă.
Recomand cu toată ființa romanul horror “Cimitirul animalelor” de Stephen King. Este una dintre cele mai mari și mai bune scrieri ale sale, dar și una dintre cele mai terifiante. Nici nu-i de mirare faptul că povestea a fost deja adaptată pentru trei scenarii de film. În 1989, 1992 și 2019.
Alte recenzii de la Stephen King:
