Nu-i pe lume leac care să tămăduiască ceea ce nu tămăduiește fericirea.
Ei bine, ac
eastă carte este despre nefericire dar și despre dragoste. Este vorba de o dragoste atât de profundă, cu un impact major, într-un mod metaforic vorbind asemeni posesiunii diavolești. Dar, în acelaș timp romanul tratează și tema nedreptații și a neiubirii părinților.
Eroina centrală a romanului este o fetiță de doisprezece ani, Sierva Maria, care este închisă într-o mănăstire, deoarece se presupunea că în urma unei mușcături de câine turbat, aceasta ar fi devenit posedată de forțele malefice. Astfel, este dată în grija călugărițelor, acele gardiene divine deprinse să câștige lupta milenară cu diavolul. Torturile exorcizării nu vor lipsi din peisaj.
Însă, în scenă apare un personaj simpatic, este vorba de Parintele Cayetano Delaura, care va încerca să schimbe firul acțiunilor și s-o salveze pe biata copilă. Rămâne să descoperiți cum își vor trăi cei doi iubirea imposibilă, blestemată și distructivă.
Romanul este scris într-un stil ușor de urmărit. Mă așteptam să regăsesc aici toate acele răsuciri de acțiune și multitudinea personajelor cu acelaș nume caracteristice romananului “Un veac de Singurătatea”. Am fost însă surprinsă de simplitatea și cursivitatea operei.
După lectură, am rămas cu un gust amar cu gândul la acea societate plină de prejudecăți și impregnată până în măduvă de dogme bisericești. O societate optuză care a trezit un strigăt de revoltă în autor. Și cred că acei “demoni” pe care toți îi vedeau în sărmana copilă, sunt defapt atrocitățile societății survenite din prejudecată și prostie.
Mi-a plăcut enorm cartea și aș dori să retrăiesc această experiență literară. Dacă după “Un veac de singurătate” aveam frică să revin la , după acest roman am prins la curaj.
Cu siguranță, merită citită!
Îi mărturisi că nu trecea o clipă fără să se gândească la ea, la orice oră și pretutindeni, cum nu mai Domnul va da dreptul și puterea de a fi, și că bucuria suprema a sufletului său ar fi să moară împreună cu ea.








