Înainte de a mă da mare în fața voastră cu această serie, vreau să vă spun că am citit-o efectiv de capul meu, dar nu dintr-un motiv voit. Mi-am luat 3 volume și am avut impresia că sunt și primele 3 în ordinea citirii. Însă, m-am înșelat amarnic. Am rămas doar cu imensa realizare de a citi volumul doi că fiind primul, primul că fiind al doilea și al patrulea că fiind al treilea. Mai pe românește, am făcut praf ordinea, însă mi-am dat seama că nu am greșit așa flagrant, pentru că nu este o ordine cronologică strică.
Evident, personajul trece printr-o succesiune de întâmplări și se dezvoltă frumos pe baza celor trăite, iar dacă acea succesiune este citită greșit, s-ar putea să se piardă din farmecul lecturii. Însă, mi-am propus să nu mă mai stresez pentru chestii neimportante, așa că am decis să continui seria în felul meu, așa cum pot.
În toiul nopții, șase incendii mistuitoare luminează cerul. E mai mult decât o coincidență tragică. Pentru inspectoarea Helen Grace, flăcările anunță un dezastru cum n-a mai întâlnit. Pentru că nu e vorba de un dement care-și hrănește nebunia din vâlvătăile ce nu par a se stinge vreodată, ci despre niște crime în serie, meticulos puse la cale. Dar cum au fost alese victimele? Care e motivația criminalului? Și cine urmează?
Orașul e cuprins de tensiune, suspiciune și teroare. În orice clipă se poate dezlănțui iadul…
Lăsând introducerea la o parte, „Ghici care-i mincinosul” de M.J. Arlidge este o senzație de carte și seria începe să îmi placă din ce în ce mai mult. Este fix pe gustul meu, este sumbră, cu o atmosferă uneori chiar greu de digerat și cu o eroină perfectă pentru rolul creionat de autor. Helen Grace este un personaj de seamă și sincer, în puține serii am văzut o asemenea personalitate. Mereu mă întreb cum este pentru o femeie să vadă atâtea lucruri explicite și să poate să mențină capul sus și să rezolve cazurile cu luciditate? Cum are puterea să își conducă echipa obiectiv și să nu se lase intimidată de ceea ce vede sau ceea ce i se întâmplă? Cum rezistă coșmarurilor, anxietății și temerii de a continua un caz? Recunosc, în cazul meu ar fi foarte greu să fac față și de aceea îi admir perseverența și îmi pare rău de ea, pentru că simt că mereu este într-un proces de încercare, de trudă și de luptă cu toate elementele din carte.
Sunt multe întrebări pe care eu i le adresez în minte lui Helen Grace, însă mereu m-a impresionat statutul său și modul în care reușește să impună respect. Pe lângă asta, în această carte am cunoscut-o mai bine și am început să îmi dau seama că o afectează ceea ce vede și încet, încet, îi este destul de greu să mențină mereu o statură perfectă, pentru că este om. Noi mereu avem impresia că detectivii sunt super eroi sau oameni din altă lume care au o mare toleranță. Uneori lucrurile nu stau chiar așa și momentele marcante încep să se adune.
Așa cum vedeți pe coperta, focul este elementul central și personajul ce trebuie găsit de Helen este un piroman periculos. Intriga m-a impresionat foarte mult prin detaliile oferite dar și prin insights-urile primite, pentru că aflăm detalii de un puternic impact emoțional. Chiar dacă victimele s-au stins în urmă incendiilor provocate, în urmă lor rămân familiile care trebuie să se conformeze cu pierderea și să ceară dreptate. Aceste detalii chiar m-au zguduit și m-au dat peste cap, pentru că este foarte greu să faci față unor povești atât de dureroase și de nedrepte.
„Ghici care-i mincinosul” de M.J. Arlidge este o carte mai personală și mai profundă, dar această pregătește terenul pentru următorul volum și simți acea expectativă plutind în aer, atât pentru tine cât și pentru Helen și echipa ei. Se simte în rândurile de final și în reacțiile personajelor, care știu că au de înfruntat un criminal. În același timp au și un sentiment de frică pentru ceea ce va urma și ceea ce se poate descoperi ca urmare a progresului în acțiune. Nouă nu ne rămâne decât să continuăm seria și ca sfat personal – să nu uitați să urmăriți ordinea volumelor, nu faceți ca mine.
Alte recenzii de la M.J. Arlidge:
