Șase crime. 100 de pagini. Milioane de combinații posibile… un singur răspuns corect. Poți să rezolvi misterioasa enigmă a lui Torquemada?
În 1934, rebusistul ziarului The Observer, Edward Powys Mathers (cunoscut și ca Torquemada), a publicat romanul Mandibula lui Cain, titlul fiind o trimitere la prima crimă cunoscută, care era în același timp o poveste polițistă și una dintre cele mai dificile enigme literare scrise vreodată.
Paginile au fost tipărite într-o ordine complet aleatorie, dar este posibil – folosindu-te de logică și citind cu atenție cartea – să le pui în ordinea corectă, astfel încât să descoperi cele șase victime și criminalii lor. Există peste 30 de milioane de combinații posibile, însă doar una este corectă.
Doar patru persoane au reușit să rezolve misterul din Mandibula lui Cain. Crezi că poți să te alături acestui grup select? Atenție: acest puzzle literar este incredibil de dificil și nu este recomandat celor slabi de înger.
Acesta este sinopsisul cărții și trebuie să recunoașteți că sună fabulos de incitant adresându-se cu predilecție veritabililor pasionați de thrillere (ca mine). Am plecat la drum ca la un examen (adică așa m-am pregătit😅). Am avut emoții, am încercat să-mi țin nervii în frâu, am avut grija să-mi ofer cele mai bune condiții și cea mai confortabilă și liniștită atmosferă, am căutat informații pe net, am făcut tot ce trebuia să fac pentru a mă putea concentra. Am privit cartea ca pe un test pe care e imposibil să nu-l trec dacă sunt atentă și dacă descifrez corect codurile, iar conceptul mi se părea foarte inteligent (asta până să încep cartea și să mi se întindă nervii din ce în ce mai tare🙃). Din păcate, am eșuat (dar nu la întins nervii; acolo am excelat🤪). Am încercat să citesc câte două pagini pe zi, am revenit asupra paginilor anterioare când mi s-a părut că am un indiciu care se lega de alt indiciu găsit înainte (până la urmă s-a dovedit că erau indicii doar în capul meu🥴), mi-am notat diverse detalii, am făcut schițe, am încercat să leg primele cuvinte ale unor pagini de ultimele cuvinte ale altor pagini (mai ales când găseam ceva versuri), am citit de câteva ori cu multă atenție și cu multe research-uri pe Google notele de la finalul cărții care se leagă de anumite citate, cărți, autori celebri…
Mi-a fost absolut imposibil să descifrez ce anume se întâmplă în aceste o sută de pagini încurcate. Este și va rămâne pentru mine o mare enigmă, dar frustrarea mea s-a declanșat deoarece trăiesc cu senzația că nu mi-a oferit niciun fel de indiciu, nicio lămurire, niciun drum pe care să pornesc. M-a păcălit de la bun început! Aș fi avut nevoie de o tablă magnetică pe suprafața unui perete enorm pe care să pot face permutări cu cele 100 de pagini volante. Dar, ca să fiu sinceră până la capăt, nici așa nu cred că aș fi avut mai multe șanse de succes. Pot înțelege totuși de ce a avut puterea de a deveni o obsesie pentru anumiți cititori. Cred că cluburile organizate și comunitățile strânse special pentru a dezlega misterul acestei cărți oferă o plajă mai mare de șanse, dar tot mi se pare un fel de misiune imposibilă. În schimb, e logic să te stimuleze și ambiționeze ideea că dintre mii de oameni care au citit cartea doar trei, patru au reușit să-și imagineze inimaginabilul și să ia urma criminalilor. Este în egală măsură frustrant, trebuie să recunosc. Sunt încă nesigură dacă vorbim despre un narator bisexual, transsexual sau gay, dacă vorbim despre o femeie căsătorită cu un bărbat și cu o amantă, de un bărbat căsătorit cu o femeie și cu un amant sau dacă există naratori multipli și diferiți. Nici măcar atât n-am reușit să descopăr😐. Sunt încă în dubiu dacă Henry este bărbat sau câine! Cu alte cuvinte, am avut parte de un eșec răsunător și categoric. Am picat testul magna cum laude pe principiul: uită de mandibulă, concentrează-te pe nas și mai vezi-ți lungul lui. Multumesc Libris.ro pentru carte.
Ca o ironie, cartea a fost publicată în același an în care Agatha Christie lansa Crima din Orient Express. Autorul era recunoscut pentru pasiunea avută față de cuvintele încrucișate și rebusuri. Îi plăcea să-și ascundă identitatea sub pseudonimul Torquemada și prefera mai degrabă poezia și traducerile. Sunt convinsă că nu este neapărat nevoie să ai un IQ de geniu ca să rezolvi problema lui Torquemada, ci trebuie să fii un erudit, tobă de noțiuni și referințe de cultură, literatură, artă, etc. Finnemore, unul dintre cei patru oameni care au dezlegat misterul, spune că primul pas este cel mai dificil. După ce găsești primul indiciu totul devine logic și evident. Cu alte cuvinte: orice început e greu! Tot el spune că după ce dezlegi cazul, lectura are sens (deși este în egală măsură plină de bizarerii) și chiar amuzantă (cu multe glume nesperat de bune). Eu personal rămân doar cu frustrarea! Și cu suspiciunea că cei patru mint cu nerușinare și habar n-au care e soluția. Nu pot să cred că n-a transpirat nimic prin online🤔…
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Libris
Alte recenzii de la Edward Powys Mathers:
