….când (…) îmi spune cineva că are aşteptări de la mine, mă simt, dintr-odată, îndatorat să-i îndeplinesc pretenţiile şi, bineînţeles să eşuez lamentabil.
Leinad este contracronometru. Face acrobaţii într-o lume confuză unde întunericul sufletelor corupte îşi iţeşte tentaculele şi-l fac prizonier şi chiar îi atribuie şi un post de cobai. Îl urmărim ferindu-se de un pericol pentru a cădea într-altul. Observăm cum, dintr-un pur ghinion ajunge să fie obligat să renunțe până și la fragila aparență de normalitate. Și am cădea într-un butoi cu tristețe dacă nu ar fi hazul lui Leinad veșnic pus pe șotii, luând în derâdere greutățile vieții.
Până aflu, încercaţi să vă imaginaţi un prost prins într-un scaun. Cum? Păi, mi-a scăpat fundul în scaun într-atât, încât genunchii îmi sunt lipiţi de abdomen, iar eu am căzut, cu tot cu scaun, pe o parte. Mâinile îmi sunt prinse cumva în lateralul trupului. Practic, mă aflu în imposibilitatea de a mă elibera. Cum ar fi să rămâi prins aşa şi să nu ai pe nimeni care să te ajute? Încerc totuşi să mă salvez, în linişte, bineînţeles, dar eforturile îmi sunt mai inutile decât o scrisoare adresată strămoşilor.
Carla, pe de altă parte, este palma menită să ne mai oprească hohotele de râs și să ne atenționeze că hazul nu poate acoperi întunericul din sufletele oamenilor. Ea este sufletul al cărui zvâcnet îl întrezărim spre final şi spre care ni se îndreaptă ultimele gânduri. O fi oare vreun rai al lor, al sufletelor luminoase al căror pâlpâire încă mai răzbate din marea de întuneric?
Viaţa se întâmplă în jurul tău, iar tu eşti prea ocupat să vezi cum trăiesc ceilalţi, ca să mai trăieşti şi tu.
În ciuda aerului mafiot în care Leinad se nimereşte, nu-ţi poţi abţine hohotele de râs. Ne recunoaștem fiecare în acţiunile şi mai ales în gândurile sale şi realizăm că fiecare dintre noi ne războim cu propria personalitate şi ne revoltăm contra propriilor decizii şi acţiuni. Odată cu Eu împotriva M.E.A. ne pierdem din unicitatea aia debordantă de care credem că suferim. Eu una, sigur am făcut-o.
…tu crezi că pe 1 aprilie a fost conceput omul şi că, de aceea, prima dată se gândeşte cum să se mintă, nu cum să îşi recunoască defectele, slăbiciunile sau adevărul.
Eu împotriva M.E.A. este un volum cu mult mai amuzant decât precedentul, dar în același timp, un volum ce ne face cunoștință și cu lumea binecunoscută a corupției, al acțiunilor fără fundament al conducerii acestei țări și al dezinteresului adoptat de fiecare față de cel de lângă el. Totul este îmbrăcat bineînțeles într-o doză puternică de sarcasm și haz de necaz. V-aş povesti mai multe despre acest volum, însă hohotele de râs mă împiedică. Stan şi Bran, varianta modernă, asta ne oferă Daniel Botea în volumul doi al seriei Eu împotriva mea. O variantă a filmului Stan și Bran ce ar depăși granițele hazului dacă nu ar fi adevărul dur și mușcător din spatele ironiei afișate.
Cred că, dacă aş fi fost la fel de deştept pe cât sunt de prost, aş fi reuşit să realizez ceva până acum, însă nimic.
Un volum disponibil şi pe site-ul Editurii Quantum Publishers.
Am citit primul volum si mi-a placut 🙂 . Cu siguranta il voi lua si pe acesta 🙂