Câtă nevoie are universul de tine? Ar fi unul! Eşti tu ceva nou sub soare? Ar fi al doilea! Ai tu parte de inedit, sau ceea ce pentru tine este astfel, pentru univers este ceva firesc sau nesemnificativ? Ar fi al n-lea! Odată ce eşti pus într-o situaţie dificilă sau de alt fel, aceasta trebuie tratată cu detaşare, cu calm şi raţionalitate. Soluţia se va revela din conştientizarea tristeţii brutale sau a melancoliei violente. Ajungi astfel într-un punct în care va trebui să îţi asumi riscul, iar desfăşurarea ulterioară a evenimentelor îţi va demonstra dacă ai ales bine sau nu. A alege bine nu există. A alege de circumstanţă, este legea subtilă care subminează adevărul, precum este vinul îndoit cu sifon. Durerile de cap apar în ambele cazuri.
Viorel Nechita ne propune să facem cunoștință cu universul lui Gelu, un univers plin de suișuri și coborâșuri, care parcă ia forma unui grafic pe care trebuie să îl interpretăm pentru o lucrare. Fortificat, deși este tocmai despre acest protagonist, despre Gelu, găsește totuși o poartă de intrare și către universul tău, consolidându-l, dându-i un stimul prin întrebările pe care te face să ți le pui. Fortificat nu este doar o figură de stil, este unul dintre obiectivele pe care autorul ți le propune, involuntar, prin prisma acestei scrieri.
Scrierea este, de facto, un poem, numai că, încă de la început suntem puși în fața unei interdicții care pare să urmărească această scriere pe tot parcursul ei. Însuși poemul capătă valențe personificatorii, ajungând să își interzică folosirea cuvântului FAIN. Doar acesta, căci pentru restul, nu există limite.
Umor negru, replici tăioase, cu elemente secrete care se vor a fi descoperite prin lecturarea propozițiilor și care abia așteaptă să își facă simțită prezența și în alte universuri, nu doar în cel al lui Gelu. Pe scurt, Fortificat.
– Dacă vrei să ai spor la treabă, te pot ajuta cu ceva?
El a lăsat-o nelămurită când i-a refuzat bunăvoinţa, ca apoi să-i pară rău:
– N-am treabă, deci exist!