Am achiziționat această carte în urma vizionării filmului, care mi-a fost recomandat și mi-a plăcut foarte mult. Deși ecranizarea a fost una reușită cu actori bine aleși, ea este doar o picătură dintr-un ocean și vă recomand sincer să citiți cartea.
Acțiunea ia naștere într-o perioadă neagră din istoria Europei, și anume, în perioada în care domnea necruțătorul dictator Hitler, cel ce a dat viață nazismului și nu s-a sfiit să înfăptuiască un masacru irațional.
Povestea este relatată de un narator atipic, lucru ce îl surprinde pe cititor, oferindu-i totodată unicitate cărții. Ni se arată acea perspectivă asupra vieții din care noi nu privim niciodată lucrurile. Nu vă voi spune însă cine e, ci vă voi lăsa pe voi să descoperiți.
În centrul acțiunii o avem pe Liesel, o fetiță de 9 ani, care a fost luată de lângă părinții săi și dată în grija unei familii, fără a i se oferi vreo altă explicație, decât un termen auzit de ea accidental și de neînțeles pentru micuță: comunist.
Deși inițial, în prima ei zi de școală, copiii râd de ea pentru că nu știe să scrie și să citească, cu ajutorul tatălui său adoptiv, Liesel dezleagă tainele cititului și se îndrăgostește iremediabil de cărți. Datorită regimului însă, cărțile nu sunt foarte accesibile, însă tatăl său face sacrificiul de a îi cumpăra din când în când câte o carte. Mi s-a părut emoționant momentul în care Liesel fură o carte din foc și o ține ascunsă sub bluza sa, deși cartea era încă în flăcări.
Nu am putut înțelege de ce substantivului din titlu i s-a oferit gen masculin când a fost tradus, ținând cont de faptul că personajul principal este o fată.
În linii mari, aș oferi nota 10 acestei cărți. Îmi amintesc și acum cum îmi doream să nu se mai termine și cât m-am simțit de tristă atunci când am citit ultima pagină.










Tare frumoasă carte, într-adevăr 🙂 eu am citit varianta în engleză!