Cu Natașa Alina Culea v-am făcut cunoștință nu cu mult timp în urmă, prin intermediul unui interviu tare reușit. De cum am făcut cunoștință cu scriitura ei, prin intermediul blogului, mi-am zis: „tipa asta scrie tare bine” – și eu citesc mult, nu mă las impresionată cu una cu două. Așa că i-am comandat primul roman – Natașa, bărbații și psihanalistul.
După o eșuarea unei relații ce a durat șase ani, Natașa, pornește în căutarea unei iubiri adevărate… Viața pe care o adoptă pare ruptă din romanele lui Candace Bushnell: prietene, petreceri, relații cu tot felul de bărbați… Dar e vreo diferență între Natașa și Carrie Bradshaw? Da, e! Natașa are un zbucium interior, ceva ce o macină lent, Carrie e doar prinsă între iubiri… Astfel, în viața ei mondenă își va făcea loc și domnul Damian – psihanalistul – cel care o va ajută să vadă viața cu alți ochi. Dar, gata cu „spoiler-ele”. Cine vrea să știe ce se petrece în carte să o citească!
Natașa, bărbații și psihanalistul e o poveste modernă, puțin previzibilă, cu scene fierbinți, personaje cu mentalități diverse. Este o poveste despre redescoperirea de sine, ce vă va purta din cluburile bucureștene tocmai până în deșertul Sahara, cu o escală pe malul Dunării!
Dinamica narațiunii este fantastică, dar nu e deloc obositoare! Dimpotrivă, cartea se citește incredibil de ușor, mai ales că te prinde în mrejele ei. Mi-a plăcut foarte mult modul în care narațiunea se împletește, pe alocuri, cu poezia, Natașa scriind niște versuri absolut superbe în momentele ei de cumpănă!
Natașa Alina Culea reușește să vină cu o carte vie, proaspătă. O carte despre femeia modernă și independentă – ce ar trebui să fie citită nu doar de femei. E poate cea mai reușită carte românească de chick-lit, deși e mult mai profundă de atât!
Alte recenzii de la Natașa Alina Culea:
Eu am răsfoit-o puțin, dar nu prea m-a atras. Ori unde nu citesc eu chick-lituri.
Da, ține și de gust… nici eu nu prea mă omor cu chick-lituri dar aceasta mi-a plăcut!
Mie mi-a placut foarte mult, cred ca asistam la nasterea unei scriitoare, una care nu ridica cinismul si mediocritatea la rang de arta. Ceea ce nu pot spune despre alti autori 🙂
Exact! 🙂