Imaginea unei societăți unde relaţiile interumane bazate pe interes sunt mai presus de dorinţele personale ale individului este aspectul care transformă nuvela „Mantaua”, scrisă de Nikolai Gogol, într-o reflectare a unei realităţii apropiate nouă. „Mantaua” este un text ușor de citit, interesant, care prezintă o viziune deosebită asupra valorilor societății, viziune care este valabilă chiar și în 2014.
Acțiunile din nuvelă se derulează în spațiul rusesc. Despre eroul povestirii Gogol spune că este „în toate numai excese: simte enorm, vede monstruos și totul îi este peste poate. Veselia pe care o nasc întâmplările lui este, […], rodul unor accese „inexplicabile chiar pentru mine însumi, care proveneau probabil chiar din starea mea bolnăvicioasă. Ca să mă distrez, născoceam toate lucrurile comice de care eram în stare”, se precizează în scurta descriere a cărții.
Opera „Mantaua” este de dimensiuni relativ reduse. Această operă concentrează în paginile sale povestea unui funcționar public, Akaki Akakievici, a cărei mare pasiune erau literele. Personajul principal este inadaptat social, nu are parte de respect din partea colegilor și este mulțumit cu situația lui actuală. Punctul de întorsătură al vieții lui apare în momentul în care presiunile sociale și frigul îl desprind din rutina lui zilnică. Mantaua, haina lui cea veche de iarnă, se degradează și nu mai poate fi reparată, fapt pentru care devine necesară confecționarea alteia noi. Vestea că investiția avea să fie mare îl derutează pe Akaki, un personaj mai degrabă atent cu economiile sale, însă decide într-un final să meargă până la capăt cu achiziționarea bunului atât de necesar.
„Se deprinse să nu mai mănânce nimic seara, avea în schimb îmbelşugata hrană spirituală gândindu-se necontenit la viitoarea manta. Şi se părea că viaţa i se umpluse deodată, parcă s-ar fi însurat şi ar fi avut lângă el o fiinţă plăcută pentru a-şi continua împreună cu dânsa calea vieţii, şi fiinţa aceasta nu era alta decât mantaua viitoare, gros vătuită cu căptuşeala tare fără de moarte. Deveni mai vioi, ca omul cu rost, hotărât în viaţă. De pe faţa lui, din faptele lui, dispărură şovăielile şi îndoiala, în ochi îi sclipea ca o flacără, în minte îi scăpărau cele mai îndrăzneţe idei: ce-ar fi să-i pun la guler o blană de dihor…”
După ce a primit mult dorita manta, viața umilului funcționar s-a schimbat dramatic. În locul serilor liniștite petrecute singur, au apărut serile petrecute la petreceri în compania șefilor și colegilor de serviciu. Integrarea eroului în societate nu a fost de lungă durată. Într-o noapte pe când pleca de la una din petrecerile menționate anterior, Akaki a fost atacat de un hoț și i s-a furat mantaua. Deznodământul prezintă moartea personajului central și prezența unor fenomene paranormale: „De altminteri, numeroși oameni de acțiune și cu grija altora nu-și găseau astâmpăr și spuneau că, în părțile îndepărtate ale orașului, mortul – funcționar încă își mai făcea apariția. Și într-adevăr, un străjer din Kolomna a văzut cu ochii lui o stafie arătându-se dindărătul unei clădiri.”
În momentul în care am aflat că perioada de glorie a autorului, perioada în care acesta a scris și nuvela „Mantaua”, coincide cu perioada în care starea de sănătate mintală și fizică a marelui scriitor era precară, am înțeles că talentul și dragostea pentru scris ale lui Gogol au fost mai presus de piedicile pe care viața i le-a așternut în cale.
Complacerea, greutățile sau societatea nu sunt motive suficiente pentru a ne refuza calea spre succes. Nuvela mi-a transmis ideea că viața socială nu este un pilon după care se construiește existența unui individ, dar este o parte componentă importantă a acesteia. Prin urmare, invit la lectură iubitorii de artă și frumos.
Alte recenzii de la N.V. Gogol:
Imi place mult aceasta pagina. Felicitari!
Mulțumim mult pentru apreciere 🙂