Bani de hartie - FORMAT PDF

Bani de hârtie este un roman ingenios construit, cu o structură  inteligentă și minuțios elaborată. Crima și infracționalitatea, afacerile financiare la nivel înalt și jurnalismul se întrepătrund periculos și într-o manieră coruptă în acest roman timpuriu al celebrului Ken Follett, care reușește să creioneze, prin intermediul câtorva personaje bine alese, un tablou sugestiv al societății Londrei anilor ’70. Cercul vicios în care interacționează personajele în decursul unei singure zile, în care norocul se schimbă dramatic pentru unele dintre ele, generând răsturnări de situație comico-absurde sau tragice, demonstrează talentul scriitorului de a inocula suspansul și surpriza în jocul amețitor din jurul permutării "banilor de hârtie".
Citește tot rezumatul cărții Bani de hartie... Fragment din volumul "Bani de hârtie" de Ken Follett: "Cox făcu un gest cu capul înspre bucătărie. - Ți-a plăcut? - Pentru numele lui Dumnezeu, spuse Tim. Fata intră cu o tavă pe care erau două căni. Cox o întrebă: - I-a plăcut? - Tu ce crezi? îi răspunse ea tăios. Cox își scoase portofelul și numără câteva bancnote. - Poftim, îi spuse fetei. Ai făcut treabă bună. Acum, dispari de aici. Fata luă banii și îi puse în poșetă, apoi spuse: - Știi, Tone, cred că cel mai mult îmi plac la tine manierele tale frumoase. Ieși din cameră fără să se mai uite la Tim. "Am făcut cea mai mare greșeală din viața mea", își spuse Tim. Fata ieși trântind ușa. - E față de treabă, îi spuse Cox, făcându-i cu ochiul. - E cea mai josnică formă de viață umană, spuse Tim cu dispreț. - Ei hai, nu fi așa. E doar o actriță bună. Ar fi putut face filme dacă n-aș fi descoperit-o eu primul. - Presupun că ești pește. Ochii lui Cox sclipiră de furie, dar se controla. - O să regreți glumița asta, spuse el cu blândețe. Tot ce trebuie să știi despre mine și Dizi e că ea face ce îi spun eu. Dacă îi spun "Ține-ți fleanca", asta face ea. Iar dacă îi spun "Povestește-i domnului drăguț de la News of the World cum te-a sedus domnul Fitzpeterson", asta va face. Înțelegi ce vreau să spun? - Presupun că tu i-ai contactat pe cei de la Evening Post. - Nu-ți face griji! Fără confirmare, nu pot face nimic. Și doar trei oameni pot confirma povestea: tu, Dizi și cu mine. Tu nu vei spune nimic, Dizi n-are nicio intenție, iar eu pot păstra un secret. Tim își aprinse o țigară. Își regăsea încrederea. Cox nu era decât un huligan din clasa muncitoare, în ciuda gulerului său de catifea și a Rolls-Royce-ului gri. Tim simțea că îi poate ține piept. Îi spuse: - Dacă e vorba de șantaj, nu prea ai de câștigat. Nu am niciun ban. - E destul de cald aici, nu-i așa? Cox se ridică în picioare și își scoase haina. - Păi, continuă el, dacă nu ai bani, va trebui să ne gândim la altceva din ce îmi poți oferi. Tim se încruntă. Era din nou confuz. Cox continuă: - În ultimele câteva luni, vreo șase companii sau ceva de genul ăsta au depus oferte pentru drepturi de foraj într-un nou teren petrolier numit Shield, corect? Tim era uluit. Fără doar și poate, escrocul ăsta nu putea avea nicio legătură cu vreuna dintre companiile acelea respectabile. Îi răspunse: - Da, dar este prea târziu ca să influențez rezultatul - decizia a fost luată. Va fi anunțată în după-amiaza asta. - Nu te pripi să tragi concluzii. Știu că e prea târziu ca să o schimbi. Dar îmi poți spune cine a câștigat licența. Tim se holbă la el. Asta era tot ce voia? Era prea frumos ca să fie adevărat! - La ce ți-ar putea folosi o asemenea informație? îl întrebă. - La nimic, de fapt. O voi da la schimb pentru alta. Vezi tu, am o înțelegere cu un domn. El nu știe cum îmi obțin informațiile și nici ce fac cu cele pe care mi le oferă el. În felul ăsta își păzește pielea. Înțelegi ce vreau să zic? Acum, spune-mi: cine primește licența? Era atât de simplu, se gândi Tim. Două cuvinte și coșmarul s-ar fi încheiat. O încălcare a confidenței de acest gen i-ar fi putut distruge cariera, dar - până la urmă - dacă n-ar fi făcut-o, cariera lui s-ar fi încheiat oricum. Cox spuse: - Dacă nu ești hotărât ce să faci, gândește-te la titlurile de pe prima pagină: „Ministrul și actrița. N-a vrut să facă din mine o femeie cinstită, se smiorcăie artistă". Îți mintești de bietul Tony Lambton? - Taci din gură, îi spuse Tim. E vorba despre Hamilton Holdings. Cox zâmbi. - Prietenul meu va fi încântat, spuse. Unde este telefonul? Tim îi arătă direcția cu degetul mare și spuse cu un aer obosit: - În dormitor. Cox se duse în cameră, iar Tim închise ochii. Cât de naiv fusese să creadă că o față tânără că Dizi s-ar fi putut îndrăgosti lulea de cineva ca el! Era un fraier într-un plan minuțios, mult mai amplu decât un șantaj mărunt. Îl auzi pe Cox vorbind la telefon. - Laski? Eu sunt. Hamilton Holdings. Ai auzit? Anunțul se face în după-amiaza asta. Acum zi-mi, tu ce ai aflat? Urmă o pauză. - Astăzi? Minunat. Mi-ai înseninat ziua, amice. Și traseul? Încă o pauză. - Cum adică crezi că e cel obișnuit? Trebuia să... ok, ok. Pe curând. Tim îl știa pe Laski - un tip în vârstă, care făcuse o carieră rapidă în oraș însă era prea epuizat emoțional ca să mai fie uimit în mod corespunzător. Acum putea crede orice despre oricine. Cox se întoarse, iar Tim se ridică în picioare. - Așadar, o dimineață de succes, într-un fel sau altul. Și să nu-ți pară prea rău. Până la urmă, a fost cea mai bună partidă de care ai avut parte vreodată, spuse Cox. - Vrei să pleci acum, te rog? - Păi, mai este o chestie mică de discutat. Dă-mi halatul tău. - De ce? - O să îți arăt. Hai. Tim era prea dărâmat ca să se mai împotrivească. Își scoase halatul de pe umeri și i-l dădu. Rămase în boxeri, așteptând. Cox aruncă haina într-o parte. - Vreau să îți amintești cuvântul acela, "peste", apoi îi trase un pumn în stomac." Citește mai puțin...