Un loc numit libertate

Într-o lume violentă, Mack McAsh, un miner charismatic și răzvrătit, născut sclav, este printre puținii bărbați care au curajul să facă ceea ce e corect și să-și susțină principiile. Lizzie Hallim, independență și rebela, urmează să se căsătorească cu Jay Jamisson, fiul unui latifundiar fără scrupule care conduce un imperiu de afaceri.
Citește tot rezumatul cărții Un loc numit libertate... Provenind din două lumi diferite, Mack și Lizzie sunt aruncați împreună într-un vârtej de evenimente atunci când Mack este căutat de poliție, fiind obligat să-și abandoneze căminul. Lizzie îl ajută să evadeze, și nu trece mult până când pasiunile izbucnesc pe vechiul continent, precum și în Lumea Nouă. Cu o acțiune ce are loc într-o perioadă plină de tulburări sociale, Un loc numit libertate este un roman magnific, scris de un maestru incontestabil al dramei și al suspansului.    Un roman al libertății și al revoluției extraordinar de convingător, un savuros amestec de istorie, dragoste și aventura transatlantică. Povestea - clocotitoare, alertă și păcătoși, pe care destinul îi aruncă într-o luptă care le va schimba viețile pentru totdeauna. Fragment din volumul "Un loc numit libertate" de Ken Follett: "Bărbatul își menținu privirea înainte, dar îi vorbi pe un prietenos: - Eu sunt Kobe, spuse el, pronunțând numele într-un fel care rima cu Toby. Kobe Tambala. - Bărbatul gras cu pălărie de paie este stăpânul nostru acuM? - Nu. Bill Sowerby este doar supraveghetor. El și cu mine am fost trimiși pe Boboc de trandafir ca să alegem oamenii cei mai buni pentru câmp. - Atunci cine ne-a cumpărat? - Nu ai fost tocmai cumpărat. - Atunci? - Domnul Jay Jamisson a hotărât să te păstreze ca să lucrezi pe plantația lui, Mockjack Hall. - Jamisson! - Exact. Mack devenise din nou proprietatea familiei Jamisson. Gândul acesta îl umplu de mânie. "La naiba, am să fug din nou, își promise el. O să-mi fiu propriul stăpân." Kobe îl întrebă: - Cu ce te-ai ocupat înainte? - Am fost miner într-o mînă de cărbune. - Cărbune? Am auzit de asta. O piatră care arde ca lemnul, dar ceva mai tare? - Da. Problema e că trebuie să intri mult sub pământ ca să o găsești. Dar tu? - Ai mei au fost fermieri în Africa. Tatăl meu avea o bucată mare de pământ, mai mare decât a domnului Jamisson. Mack era surprins - nu mai auzise de sclavi care să provină din familii bogate. - Ce fel de fermă? - Mixtă - grâu, ceva vite, dar nu tutun. Creșteam și o plantată care se numește cartof dulce și care nu există pe aici. - Vorbești bine englezește. - Sunt aici de aproape patruzeci de ani. O undă de amărăciune i se așternu pe față. - Eram un copil când m-au răpit, adăugă el. Mack se gândea la Peg și la Cora. - Cu mine pe vapor au mai fost două persoane - o fată și o femeie. Aș putea să aflu cine le-a cumpărat? Kobe izbucni în râs. - Toți încearcă să afle unde au ajuns cei apropiați de care au fost despărțiți. Oamenii întreabă peste tot. Atunci când sclavii se întâlnesc pe drum sau în pădure, numai despre asta vorbesc. - Copilă se numește Peg, insistă Mack. Are numai treisprezece ani. E orfană. - Atunci când ești cumpărat, nu mai ai mama și tata. Kobe renunțase, din câte își dădea seama Mack. Se obișnuise cu sclavia și învățase să supraviețuiască. Era înverșunat, dar abandonase orice gând de libertate. "Jur că eu nu voi face asta", gândi Mack. Merseră aproape zece mile. Se deplasau anevoios din cauza lanțurilor. Unii dintre condamnați erau încă legați în perechi. Cei cărora le muriseră partenerii pe vas fuseseră legați de ambele piciioare, atât cât să poată merge, dar să nu poată evada. Niciunul nu putea merge mai repede și s-ar fi prăbușit cu siguranță dacă ae fi încercat să fugă, fiind extrem de slăbiți din cauza celor opt săptămâni în care zăcuseră înghesuiți pe vapor. Supraveghetorul, Sowerby, mergea călare, însă nu dădea semne că s-ar grăbi; din când în când, trăgea câte o dușcă de alcool dintr-o ploscă. Ținutul semăna mai degrabă cu Anglia decât cu Scoția și nu atât de pustiu pe cât anticipase Mack. Drumul urma răul pietros care șerpuia printr-o pădure luxuriantă. Mack și-ar fi dorit să rămână întins o vreme la umbra acelor copaci uriași. Se întreba cât de curând avea să o întâlnească din nou pe uimitoarea Lizzie. Îl întrista gândul că se află din nou în proprietatea familiei Jamisson, însă prezența ei reprezenta o consolare. Nu avea cruzimea socrului ei, deși putea fi uneori lipsită de rațiune. Purtarea ei neortodoxă și personalitatea vioaie îl încântau pe Mack. În plus, avea un simț al dreptății care îi salvase viața și care ar fi putut să o facă și pe viitor." Citește mai puțin...