Printre lei

În munții Afganistanului se întinde Valea celor cinci lei, locul unei legende străvechi. La ea ajung un francez, Jean-Pierre, și un american, Ellis, cu un mesaj pentru liderul legendar al unei gherile, Masud, pe care rușii îl vor viu sau mort.
Citește tot rezumatul cărții Printre lei... Sunt doi bărbați aflați în tabere opuse ale Războiului Rece, cu o femeie dorită de amândoi. Ei formează un triunghi al pasiunii și al decepției, trecând de la bombele teroriștilor din Paris la violență și intriga în Afganistan. Jos, în valea legendară, femeia comite o greșeală teribilă printr-o trădare care conduce, în cele din urmă, la o vânătoare nemiloasă prin munții foarte abrupți și de netrecut și la o confruntare ale cărei ecouri sunt cele mai negre coșmaruri pe care le poate trăi cineva. Follett, e ca un vin bun, vechi, dar de calitate superioară... Printre lei e thrillerul lui cel mai ambițios, o reușită admirabilă. - UȘA Today Un triunghi romantic ucigător, o misiune clandestină cu mize globale, o locație exotică, o intrigă captivantă și ingenioasă ca în Prin urechile acului... dusă la perfecțiune printr-un ritm accelerat care-ți tăie respirația. - Los Angeles Time Fragment din volumul "Printre lei" de Ken Follett: "Jane contemplă priveliștea punându-și hainele pe ea și părăsindu-și refugiul ca să urce mai departe pe munte, până la peșteri. Acolo erau sătenii, bărbații dormind după o noapte de muncă pe câmpurile lor, femeile gătînd și încercând să împiedice copiii să se rătăcească, vacile erau băgate în țarc, caprele legate și câinii se luptau pe resturi de mâncare. Era, probabil, în siguranță acolo, fiindcă rușii bombardau sate, nu și dealuri răzlețe. Dar există întotdeauna posibilitatea unei bombe rătăcite, iar o peșteră i-ar fi protejat bine, cu excepția unei lovituri directe. Înainte să ia o hotărâre, auzi șuieratul avioanelor cu reacție. Miji ochii în soare să se uite la ele. Zgomotul acestora umplu Valea, biruind curgerea grăbită a răului când trecură peste ea, îndreptându-se spre nord-est, sus, dar în coborâre, unu, doi, trei, patru criminali argintii, vârful ingeniozității omenirii utilizat la mutilarea de fermieri analfabeți și la demolarea de case de lut și apoi revenirea la bază cu 1126 km/h. Într-un minut, plecară. Banda fusese cruțată în acea azi. Încet, Jane se relaxă. Avioanele cu reacție o îngrozeau. Banda scăpase de bombardamente toată vara trecută, și întreaga Vale primise un răgaz pe timpul iernii. Însă începuse din nou serios în acea primăvară, iar Banda fusese lovit de mai multe ori, o dată în mijlocul satului. De atunci, Jane urâse avioanele de vânătoare. Curajul sătenilor era uimitor. Fiecare familie își făcuse o a doua casă în peșteri, și urcau dealul în fiecare dimineață să-și petreacă ziua acolo, întorcându-se la apus, fiindcă nu se bombarda pe timp de noapte. Având învedere că era nesigur de lucrat pe câmp în timpul zilei, omenii o făceau noaptea — sau, mai degrabă, cei mai în vârstă, deoarece tinerii erau plecați de cele mai multe ori, trăgând în ruși jos, în capătul sudic al Văii, sau mai departe, pe câmp. În vara aceea, bombardamentul era mai intens ca oricând în toate zonele rebele, după cum auzise Jean-Pierre de la luptătorii de gherilă. Dacă afganii din alte părți ale țării erau întocmai celor de-aici, din Vale, erau capabili să se adapteze și să supraviețuiască: își salvau câteva bunuri prețioase din ruinele unei case bombardate, își replântau neobosit o grădină de legume distrusă, își îngrijeau răniții și îngropau morții, și trimiteau adolescenți din ce în ce mai tineri să se alăture liderilor gherilei. Jane simțea că rușii n-ar fi putut să-i învingă niciodată pe oamenii ăștia, cu excepția cazului în care transformau toată țara într-un deșert radioactiv. Cât despre posibilitatea ca rebelii să -i poată învinge vreodată pe ruși — asta era o altă întrebare. Erau curajoși și de nestăpânit și controlau mediul rural, dar triburile rivale se urau între ele aproape la fel de mult cât îi urau pe invadatori, și puștile lor erau inutile împotriva bombelor avioanelor și elicopterelor blindate. Își scoase din minte gândurile despre război. Era căldura zilei, momentul siestei, când îi plăcea să fie singură și să se relaxeze. Își vârî mâna într-un sac din piele de capră și începu să-și ungă pielea întinsă de pe burta enormă cu unt topit, întrebându-se cum fusese posibil să fie atât de proastă să rămână gravidă în Afganistan. Venise acolo cu rezerve pe doi ani de pilule contraceptive, diafragmă și o întreagă cutie cu jeleu spermicid. Și totuși, doar câteva săptămâni mai târziu, uitase să reînceapă să ia pastile după ciclu și să pună diafragmă — de mai multe ori."   Citește mai puțin...