Omul din Sankt Petersburg

    La puțin timp după izbucnirea Primului Război Mondial, un trimis al țarului, prințul Orlov, sosește la Londra cu misiunea de a întări alianța dintre Rusia și Regatul Unit. Însă odată cu el ajunge în capitala engleză și Felix, un anarhist evadat din Siberia, hotărât să-l ucidă pentru a schimba cursul istoriei.
Citește tot rezumatul cărții Omul din Sankt Petersburg... În confruntarea dintre acești doi bărbați, participă și alte personaje renumite, cum ar fi Winston Churchill, Prim-Lordul Amiralității, și frumoasa Charlotte Walden, o tânără idealistă și voluntară.     Plănuirea unei crime, pasiuni romantice și suspans implacabil, iată ce ne oferă Follett, maestrul thrillerului de spionaj, într-un captivant cocteil românesc.      Fragment din romanul "Omul din Sankt Petersburg" de Ken Follett:    „- Dacă Anglia și Franța, împreună, nu pot să înfrângă Germania, atunci mai avem nevoie de încă un aliat, o a treia țară de partea noastră: Rusia. În cazul în care Germania este divizată, nevoită să lupte pe două fronturi, putem să învingem. Firește, armata rusă este incompetentă și coruptă - aproape la fel ca tot ce mișcă în țara aceea însă asta nu are nicio importanță, atâta vreme cât poate să-i mai taie din avânt Germaniei.    Churchill știa cât se poate de bine că Lydia era rusoaică și era ceva absolut tipic pentru el să dea dovadă de lipsa de tact, vorbindu-i țara de rău cu ea de față, însă Walden nu se opri asupra acestui amănunt, fiindcă era foarte nedumerit de spusele ministrului.    - Rusia are deja un tratat de alianță cu Franța, spuse el.    - Nu-i de ajuns, replică Winston Churchill. Rusia este nevoită să intre în luptă dacă Franța este victima unei agresiuni. Prin urmare, Rusia are dreptul să hotărască dacă Franța este victimă sau agresor în acest caz particular. Când izbucnește un război, amândouă părțile pretind mereu că sunt victime. Noi avem nevoie ca Rusia să fie de partea noastră cu fermitate și din toată inima.    - Nu-i prea văd pe oamenii tăi dând mâna cu țarul.    - Atunci, înseamnă că nu ne cunoști. Ca să salvăm Anglia, am face afaceri și cu diavolul.    - Susținătorilor voștri n-o să le placă.    - N-o să afle.    Walden începea să înțeleagă unde ducea totul și perspectiva asta îl încântă.    - La ce vă gândiți? Un tratat secret? Sau o înțelegere nescrisă?     - Ambele.    Walden îl măsură pe Churchill cu ochi mijiți. „Demagogul ăsta tinerel ar putea să aibă ceva în minte, reflectă el; iar mintea asta s-ar putea să nu lucreze în interesul meu. Deci liberalii vor o înțelegere secretă cu țarul, în ciuda urii pe care o nutresc englezii față de regimul brutal din Rusia; dar de ce îmi spune mie? Vor să mă bage în ceva, asta e clar. Însă cu ce scop? Să aibă la îndemână un conservator pe care să dea vina dacă lucrurile merg prost? O să aibă nevoie de un intrigant ceva mai subtil decât Churchill ca să mă prindă în capcană."    - Continuați! zise Walden.    - Am început discuții navale cu Rusia, prin intermediul comunicațiilor militare pe care le avem cu Franța. O vreme, nivelul lor a fost destul de scăzut, dar acum lucrurile încep să devină serioase. Un tânăr amiral rus vine la Londra. Este vorba de prințul Alexei Andreevici Orlov.    - Alexei! exclamă Lydia.    - Cred că este rudă cu dumneavoastră, lady Walden, i se adresă Churchill.    - Da, recunoscu Lydia, părând stânjenită, dintr-un motiv pe care Walden nu-l putea ghici cu niciun chip. Este fiul surorii mele celei mai mari, cu alte cuvinte... vărul meu?    - Nepotul, o ajută Walden.    - Nu știam că a devenit amiral, adăugă Lydia. Probabil că a fost avansat de curând.” Citește mai puțin...