Desene de Helmut Sturmer și Roxana Popescu În Monologurile neîmplinirii, mărturia subiectivă se întîlnește cu reflecțiile despre teatru. După o privire retrospectivă deloc comodă, George Banu își reconstituie parcursul profesional cu toate tentațiile și eșecurile lui, asumîndu-și „neîmplinirile” ca actor, scriitor și profesor.
Fără frustrări și resentimente, autorul reface drumul spre acceptarea de sine și ajunge la o paradoxală formă de realizare prin „reciclarea” eșecurilor și dialogul dintre toate aceste domenii și experiențe profesionale. Confirmîndu-i încă o dată vocația de eseist, acest volum cu caracter autobiografic relevă că teatrul e „un dublu al vieții”, locul unde neîmplinirile solitare se transformă într-o împlinire comună. „Teatrul produce o neîntreruptă sfîșiere, cel puțin pentru mine, fiindcă mă regăsesc în spusele lui Hamlet, cel ce ba îl slăvește văzînd în el «oglinda concentrată a lumii», ba îl batjocorește reducîndu-l la «o împușcătură cu gloanțe oarbe». Între încrederea nestrămutată în puterile teatrului și excesul de neîncredere produs de «trucurile» lui, ce să alegi? Care e soluția? Îți trebuie o viață întreagă ca să-ți determini o conduită proprie față de această artă plămădită din carne și din cuvinte: admirabilă, dar insolubilă contradicție! Iubire și neiubire… Temă de reflecție ce m-a însoțit o viață, plasată sub semnul decepției originare, aceea de a nu putea deveni actor. Și mai tîrziu li se vor adăuga neputința de a deveni scriitor și împotrivirea de a sfîrși ca profesor... Un eșec, ce poate el produce? O neîmplinire unde poate conduce? O frustrare sau o depășire? O dezamăgire sau o convertire? Experiența înfrîngerii, uneori, se poate converti într-o… împlinire «parțială».” (George Banu) George Banu e autorul a numeroase cărți de teatru consacrate scenei moderne și maeștrilor săi, Brook, Chereau, Mnouchkine, sau relației teatrului cu pictura. Teoretician și eseist, el are un rol de referință în teatrul european.
