Idiotul nu mai are nevoie de nicio introducere sau descriere iniţială, povestea fiind considerată o capodoperă a lui Dostoievski, ajungând cunoscută la nivel mondial.
Romanul capătă dimensiunea unei fresce a societăţii petersburgheze, una care se îndepărta cu fiecare pas de valorile morale şi comportamentele raţionale.
,,Cu voi, omul poate ajunge şi mai prost decât sunt eu.”
Idiotul- pe numele său real, Prinţul Lev Nikolaevici Mîşkin- este un tânăr sincer şi ciudat, un personaj complex, analizat psihologic pe parcursul întregii cărţi şi a evoluţiei sale într-o societate diferită pentru el. Această societate în care se învârte devine un fel de pat a lui Procust, care îl constrânge necontenit şi care îl numeşte idiot pentru bunătatea sa exagerată.
Titlul cărţii vine de la boala de care Prinţul Mîşkin suferea, epilepsia, cunoscută, la aceea vreme drept idioţenie. Ceea ce întăreşte acestă credinţă despre el sunt sentimentele şi trăirile mult amplificate în timpul în care boala se manifestează.
,,Nici clipita cea mai scurtă nu trebuie dispreţuită, iar uneori cinci minute valorează mai mult decât o comoară.”
Din cauza acestei boli, fusese internat într-un sanatoriu din Elveţia, de unde odată plecat ajunge în Rusia. Este tânăr, inteligent, impresioneză, dar, în acelaşi timp, nu se poate adapta în totalitate mediului în care ajunge.
Ia totul în serios, emoţiile sunt la un alt nivel din cauza bolii, se îndrăgosteşte şi primeşte o avere la care nu mai spera. Se ataşeză sentimental de două personaje pe cât de bine delimitate, pe atât de greu de înţeles: Nastasia Filippova şi Aglaia Ivanova. Prima este o adevărată femeie inteligentă, iar cea de-a doua este o adolescentă provenită dintr-o familie bună, sus-pusă. Se împarte între iubire şi compasiune, se lasă fermecat şi va ieşi rănit orice decizie va lua.
,,Mereu rănile se vindecă cu iubire şi iertare.”
Cartea, la fel ca orice operă de-a lui Dostoievski, este una complexă, într-o continuă evoluţie, plină de acţiune şi cu numeroase personaje. Cu un stil clasic, nu tocmai uşor de citit, cu un număr relativ mare de pagini şi dezbateri filosofice, Idiotul nu este accesbil oricui, devenind astfel o provocare pentru fiecare cititor.
Alte recenzii de la F. M. Dostoievski:
