Disperare abordează una dintre temele predilecte ale operei nabokoviene: aceea a dublului. Protagonistul cărții, Hermann Karlovici, este un afacerist de mîna a doua, cu idei, care a emigrat din Rusia bolșevică la Berlin. Aflat într-o călătorie de afaceri la Praga, Hermann îl întîlnește întîmplător pe Felix, un vagabond cu care i se pare că seamănă în chip izbitor. Acest capriciu al naturii îi provoacă atît neliniște, cît și încîntare, iar în curînd în mintea lui Hermann încolțește un plan bizar. Romanul lui Nabokov a fost ecranizat în 1978 de Rainer Werner Fassbinder, scenariul fiind semnat de Tom Stoppard. Deși Nabokov a scris Disperare cu aproape două decenii înainte de Lolita, cele două romane au mult mai multe elemente comune decît viziunea extrem de originală a autorului. Hermann Karlovici din Disperare este însuși Humbert Humbert, neobositul admirator al Lolitei, poate ceva mai tînăr și mai puțin sofisticat, dar la fel de orbit de propriile obsesii autodistructive. - The New York Times Sînt incapabil să prevăd și să părez inevitabilele tentative de a găsi în alambicurile Disperării ceva din veninul retoric pe care l-am injectat în tonul naratorului dintr-un roman mult mai tîrziu. Hermann și Humbert sunt asemănători numai în măsura în care doi dragoni pictați de același artist în diferite perioade ale vieții sale seamănă între ei. Ambii sînt niște ticăloși nevrotici, și totuși există o fîșie de verdeață în Paradis unde lui Humbert i se permite să hoinărească o dată pe an, în amurg; Hermann însă nu va primi niciodată bilet de voie din iad. - Vladimir Nabokov Traducere din limba engleză și note de Veronica D. Niculescu
