Educatia. Concept si analiza

    Colecția "Concepte fundamentale în pedagogie" propune o abordare sintetică a celor mai importante probleme ale educației, ale instruirii, ale proiectării curriculare a educației și a instruirii la toate nivelurile sistemului și ale procesului de învățământ.     Scopul general urmărește evidențierea statutului epistemologic al pedagogiei, de știința socio-umană specializată în studiul educației pe baza unor concepte pedagogice fundamentale, definite și analizate în cadrul teoriilor generale ale domeniului:  • teoria generală a educației (fundamentele pedagogiei)  • teoria generală a instruirii (didactica generală)  • teoria generală a curriculumului (proiectarea curriculară a educației)     Volumul 2 din Colecția „Concepte fundamentale în pedagogie", cu titlul “Educația. Concept și analiză”, este structurat la nivelul a patru capitole, care au ca obiective specifice: a) definirea și analiza conceptului pedagogic de educație; b) construirea unui model-ideal al structurii de funcționare a educației; c) fixarea caracteristicilor generale ale educației; d) evidențierea direcțiilor principale de evoluție a educației: educația permanentă, auto-educația, valorificarea deplină a educabilitații. Cele patru obiective specifice sunt abordate din perspectiva paradigmei curriculumului, afirmată istoric ca paradigma a pedagogiei postmoderne în societatea postmodernă - postindustrială/ informațională/bazată pe cunoaștere.      Fragment din volum:       „Caracterul universal al educației este susținut teoretic și ideologic prin lansarea a două concepte pedagogice operaționale: a) globalizarea educației; b) dimensiunea europeană a educației.     Globalizarea educației definește capacitatea sistemelor post-moderne de învățământ de adaptare la schimbările sistemului social, acumulate în plan mondial la nivel: a) economic, prin modelul conducerii manageriale, bazată pe valorificarea deplină a resurselor existente, cu accent prioritar pe resursele informaționale; b) politic, prin modelul democrației sociale, propus ca strategie de valorificare a tuturor resurselor umane și de egalizare a șanselor de reușită ale tuturor „actorilor sociali"; c) cultural, prin modelul informatizării, afirmat în zona produselor superioare (știință, arta, tehnologie a comunicării etc.), a organizațiilor/instituțiilor sociale (responsabile de crearea, difuzarea și valorificarea informației) și a conduitei fiecărei personalități umane. Educația devine astfel activitatea psihosocială universală cu funcție de formare-dezvoltare a personalității educatului conform finalităților sistemului de învățământ care urmăresc selectarea și procesarea calitativă a informatillor de bază necesare pentru adaptarea continuă, la scară mondială, la cerințele unei noi civilizații globale.     Dimensiunea europeană a educației definește un cadru mai restrâns al globalizării, dar esențial pentru realizarea calitativă a acesteia prin „formarea cetățenilor europeni înzestrați cu informații și competențe europene, în spiritul valorilor europene, care au o cultură, conștiința și identitate europeană" (Dan Potolea, Ioan Neacșu, Romita B. Iucu, Ion-Ovidiu Panișoara, coordonatori, 2008, p. 14, subl. ns.).        3.3.4. Caracterul național al educației     Reflectă specific capacitatea educației de organizare: a) macro-structurală, în raport de valorile culturii naționale, dezvoltate în contextul culturii universale tema abordată de antropologia culturală; b) microstructurală, în context teritorial și local, în cadrul concret al școlii și al clasei de elevi - tema abordată în cercetările de etnometodologie (vezi Marie-Odile Uraud; Olivier Leservoisier, Richard Pottier, 2001, pp. 65-76; 89-113; 144-150; Tim O'Sullivan; John Hartley; Danny Saunders; Martin Montgomery; John Fiske, 2001, pag.128-129; Alain Coulon, 1993, pp. 14-23)."