Fratii Karamazov vol.1+2 - Dostoievski

Frații Karamazov, ultimul și cel mai complex roman al lui Dostoievski și în același timp o chintesență a experienței sale de viață, este povestea a patru frați și a unui paricid. Fiecare dintre cei patru întruchipează o ipostază fundamentală a individului: Dmitri, cel mai în vârstă, reprezintă senzualitatea pătimașă; Ivan este intelectualul, rațiunea; Aleksei (Alioșa), protagonistul romanului, e un simbol al trăirii spirituale și al apropierii de Dumnezeu; iar Smerdeakov, cel de-al patrulea fiu, nelegitim, este slujitorul tatălui său și dedicat sofismului, ceea ce îl va duce în final la sinucidere. Moartea neașteptată a tatălui, moșierul Feodor Pavlovici Karamazov ─ zgârcit, amoral, desfrânat ─  aruncă suspiciuni asupra tuturor celor patru frați, deoarece fiecare dintre ei are motive întemeiate pentru a-i dori dispariția, și dă naștere la numeroase teorii, culminând cu un proces. În cele din urmă, soarta se dovedește potrivnică și forțele destinului îi doboară pe Karamazovi, în viețile lor împletindu-se tragedia, spaimele, atrocitățile, ura și obsesiile. E un prilej pentru scriitor de a-și enunta convingerea că răul trebuie întotdeauna pedepsit, iar pedeapsa este de două feluri: legală și morală (cea pe care individul și-o dă singur și care începe ca o revoltă a părții sale bune). De altfel, întregul roman este o meditație filozofică asupra întrebărilor fundamentale ale umanității: existența lui Dumnezeu, liberul-arbitru, natura vinei.   Frații Karamazov este sinteza finală, ce reia problemele-cheie din cărțile precedente, reformulează toate întrebările care l-au frământat cândva pe scriitor și încearcă să le soluționeze prin prisma unei experiențe artistice totale. – ION IANOȘI   Pentru prima oară, romanul sugerează ceea ce este dincolo de viața reală, psihologică, socială, istorică, banală, fără a recurge în acest scop la o imagistică pioasă, la mituri, la miraculos sau la o idealizare. – R.M. ALBERES   Prin autorul Fraților Karamazov, însuși conceptul de suflet rus devine un fel de idee fixe pentru întreaga literatură a secolului... – ELENA LOGHINOVSKI