A vorbi de poet este ca și cum ai striga într-o peșteră vastă...
Nu poate să ajungă vorba până la el, fără să-i supere tăcerea. Numai graiul coardelor ar putea să povestească pe harpă, și să legene, din depărtare, delicata lui singuratecă slavă.
În toate veciile străbătute de atleții și bicicliștii filosofiei el își are vecia lui deosebită, închisă. Trebuie vorbit pe șoptite...
Într-un fel, Eminescu e sfântul preacurat al ghersului românesc. Din tumultul dramatic al vieții lui s-a ales un Crucificat.
Pentru pietatea noastră depășită, dimensiunile lui trec peste noi, sus și peste văzduhuri.
Fiind foarte roman, Eminescu e universal. Asta o știe oricine citește: cu părere de rău că lăcașul limbilor nu poate fi descuiat cu cheile străine.
S-au făcut multe încercări onest didactice de transpunere a poetului, unele poate, se spune, mai izbutite; dar Eminescu nu este el decât în românește. - TUDOR ARGHEZI
