Printre tonuri cenusii

Printre tonuri cenușii. Ediție de film. Glasul unei fetițe rupe tăcerea istoriei Bestseller internațional, tradus în 37 de limbi, publicat în 53 de țări • Bestseller New York Times   Aflat pe lista scurtă pentru: • Carnegie Medal • William C. Morris Award • The iTunes 2011 Rewind Best Teen Novel   Ales cel mai bun roman de către: • Amazon UK • Publishers Weekly • School Library Journal • Booklist   Câștigător al premiului Prix-RTL LIRE, 2011 (Franța)   O mărturie frustă despre supraviețuire, speranța și demnitate.   În toiul nopții se aud la ușa bubuituri amenințătoare, și viața Linei se schimbă într-o clipă. Ea, fratele mai mic și mama sunt smulși din căminul lor din Vilnius de către poliția secretă sovietică și aruncați într-un vagon de vite cu destinația Siberia. Despărțită de tatăl ei, Lina trimite, din om în om, desene în care strecoară indicii despre locurile prin care trece, sperând că vor ajunge în lagărul în care este el prizonier. Însă vor fi oare de ajuns mesajele sau curajul ei pentru a-și reîntregi familia? Vor fi de ajuns să o țină în viață?   Superb. - The Wall Street Journal O reconstituire a unei tragedii reale, scrisă cu duioșie îi din inimă. - Los Angeles Times O cronică tulburătoare, menită să demonstreze că, până. i în inima întunericului‚ iubirea este cea mai puternică armă. - The Horn Book   RUTA SEPETYS este una dintre cele mai importante autoare de ficțiune istorică, romanele sale fiind traduse în peste 30 de limbi și vândute în milioane de exemplare în peste 50 de țări. A primit Carnegie Medal în 2017 pentru O mare de lacrimi (Epică, 2017), declarată Cartea anului 2018 în cadrul competiției Bătălia cărților organizate sub egida Asociației Naționale a Bibliotecarilor și Bibliotecilor din România. Fragment din cartea "Printre tonuri cenușii" de Rută Sepetys: "- La universitate? a repetat bărbatul cu chelie, încă schimonosindu-se de durere. Oh, asta înseamnă că e dus de mult. Am simțit cum mi se strângea stomacul de parcă cineva mi-ar fi tras un pumn. Jonas s-a uitat cu disperare la mama. - Dacă tot a venit vorba, eu lucrez la bancă și l-am văzut pe tatăl tău chiar ieri după-amiază, a declarat un bărbat, zâmbindu-i lui Jonas. Știam că mintea. Mama a dat din cap spre el, recunoscătoare. - Vrei să zici că l-ai văzut în drum spre cimitir, a spus bărbatul cu chelie pe un ton morocănos. I-am aruncat o privire ucigătoare, întrebându-mă de cât clei ar fi nevoie ca închid gura. - Eu sunt colecționar de timbre. Un simplu colecționar de timbre și mă trimit la moarte pentru că am purtat corespondența internațională cu alți colecționari. Un universitar trebuie să fie în mod cert în capul listei de... - Tăceți din gură! i-am trântit-o eu. - Lină! m-a dojenit mama. Cere-ți scuze imediat. Acest biet domn suferă cumplit din cauza durerii; nu mai știe ce spune. - Ba știu exact ce spun, a ripostat omul, țintuindu-mă cu privirea. Ușile spitalului s-au deschis și dinăuntru s-a revărsat un strigăt sfâșietor. Un ofițer NKVD țara după el, în jos pe trepte, o femeie desculță îmbrăcată într-o cămașă de spital însângerată. - Copilașul meu! Vă rog, nu-i faceți rău copilașului meu! zbieră ea. Un alt ofițer și-a făcut apariția purtând în brațe un ghemotoc înfășat. Un doctor a venit în fugă și s-a agățat de mâneca ofițerului.  - Vă rog, nu puteți să luați nou-născutul. Nu va supraviețui! a spus doctorul pe un ton ridicat. Domnule, vă implor. Vă rog! Ofițerul s-a întors cu fața spre doctor și l-a lovit cu călcâiul în rotulă."