Încă un roman al lui Mircea Daneliuc, unul dintre cei mai valoroși scriitori români, una și aceeași persoană cu marele regizor al nostru de cinema. Sfumato e un soi de road fiction, un road novel, așa cum Cursa fusese un road movie: împreună cu soția, protagonistul, îmbătrînit, pleacă la drum pentru o intervenție oculistică, însă va călători (la figurat) și-n propria biografie, patetic și comic deopotrivă, de parcă am avea de-a face cu o retrospecție proustiană și, simultan, cu o parodie a ei. Ca-ntotdeauna la Daneliuc, scriitura e iute, colorată, argotică, pentru că dincolo de atare suprafața acrosantă sa se-ntrevadă treptat straturile de profunzime, semnificațiile simbolice și parabolice. Suprapunerea de straturi de culoare definește – de altfel – și tehnica picturală a sfumato-ului arborat ironic în frontispiciul cărții. Pe deasupra, termenul mai înseamnă (în italienește) și "aburos", "fumegos": într-adevăr, personajul a suferit un dublu transplant de cornee și încă nu vede bine... Cît înțelege din ce-a trăit, din ce i se întîmplă?! Excepțional scriitor – Mircea Daneliuc. - Ion Bogdan Lefter
