Ultima scrisoare de dragoste

Aflată în căutarea unui subiect inedit și emoționant, ziaristă Ellie Haworth găsește în arhiva ziarului la care lucrează o scrisoare datând din anul 1960, scrisă de un bărbat care-i cere iubitei să-și părăsească soțul. Astfel, Ellie se vede prinsă în hățișurile unei po¬vești de dragoste din trecut, iar impactul asupra ei este cu atât mai puternic cu cât și ea însăși are o legătură cu un bărbat însurat. În 1960, Jennifer Stirling se trezește în spital, unde a ajuns în urma unui accident de mașină. Nu-și poate aminti nimic: nici de soț, nici de prieteni, nici cine era. La înapoierea acasă, descoperă o scrisoare de dragoste și începe să-și amintească de iubitul ei, pentru care fusese dispusă să riște totul. Povestea din trecut a lui Jennifer și cea actuală a lui Ellie, ambele implicând o dragoste pătimașă și interzisă, se împletesc într-o dramă de mare intensitate emoțională, în care scrisorile de dragoste readuc la viață o iubire care sfidează timpul. „Un roman epic, romantic, absolut sclipitor. După părerea mea, romanul anului.“ Lisa Jewell „O carte fabuloasă, emoționantă și evocatoare – perfectă pentru cei cu sufletul mereu tânăr și îndrăgostit.“ Sophie Kinsella Jojo Moyes a fost distinsă cu Premiul „Cartea anului“ de către Asociația Scriitorilor de Romane de Dragoste din America pentru volumul Ultima scrisoare de dragoste. Fragment din cartea "Ultima scrisoare de dragoste" de Jojo Moyes: "Nu-i fusese greu să dea de adresa lui Stirling. Căutase în anuarul Who's Who de la redacție și la sfârșitul articolului respectiv, găsise numele ei: Jennifer Verrinder, n. 1934. Marți seara, după program, se dusese cu mașina în Fitzrovia și parcase în scuar, câteva case mai încolo de vila albă din stuc.  Era o vilă din perioada Regentei, stil Nash, amintind de cabinetul unui medic cu clientela înstărită din Harley Street. Rămase în mașină, întrebându-se ce făcea ea în spatele perdelelor apretate. Și-o închipui șezând și citind o revistă sau poate privind în gol, cu gândul la momentul când își pierduse cumpătul într-o cameră de hotel din Franța. Pe la șase și jumătate, din casă ieși o femeie mai în vârstă, înfășurân-du-și haina în jurul trupului și cercetând cerul să vadă dacă avea să plouă. Femeia își acoperi părul cu o glugă impermeabilă și porni grăbită în josul străzii. Perdelele fură trase de o mână nevăzută și seara înmiresmată lasă loc întunericului nopții, dar el continua să rămână în automobilul Hillman, cu ochii pironiți asupra casei cu numărul treizeci și doi.  Aproape ațipise, când în cele din urmă ușa de la intrare se deschise. Anthony se săltă în capul oaselor chiar când ea pași afară. Era aproape ora nouă. Îmbrăcată într-o rochie albă fără mâneci, cu o mică eșarfă în jurul umerilor, coborî treptele cu grijă, de parcă n-ar fi fost prea sigură pe picioare. În urma ei apăru Stirling, spunând ceva ce nu ajunse până la urechile lui Anthony, iar ea încuviință din cap. În clipa următoare amândoi se suiră într-o mașină mare și neagră. În timp ce mașina se angaja pe strada principală, Anthony răsuci cheia în contact. Ieși și el la strada principală și porni în urma celor doi, lăsând să-i despartă o singură mașină."