Un roman în roman, Viața unui bărbat necunoscut se constituie ca o meditație asupra istoriei și memoriei, oferind cititorului o perspectivă inedită asupra Rusiei de ieri și de azi. Aflat într-un impas existențial în urma destrămării relației sale cu o femeie mult mai tînără și a revelației ca celebritatea să nu mai e decît o amintire, Ivan Sutov, un scriitor de cincizeci de ani exilat în Franța, hotărăște să-și părăsească țara de adopție și să plece la Sankt Petersburg, în căutarea unei vechi iubiri din tinerețe. Călătoria sa îl poartă în inima unei Rușii transfigurate de o modernitate delirantă și îi oferă șansa unei întîlniri providențiale, cea cu bătrînul Volski, în mintea căruia experiențele traumatizante ale epocii comuniste au rămas impregnate pentru totdeauna și a cărui poveste pare emblematică pentru miile de oameni obișnuiți, anonimi, „necunoscuți” ale căror vieți au fost zdrobite de sistemul totalitar. Traducere din limba franceză de Vlad Stroescu Fragment din roman: "Sutov se întoarce în camera lui, târându-și picioarele în ritmul argumentelor care i se învălmășesc în cap. Spiritul de scară... Trebuia să-i spună lui Vlad că, altădată, o culegere de poezii îți putea schimba viața, dar în același timp un poem putea să-l coste viața pe autor. Strofele aveau greutatea lungilor condamnări dincolo de cercul polar, unde au dispărut atâția poeți... Își imaginează replica sfidătoare a lui Vlad: și asta vi se pare un lucru bun?". O întrebare de genul ăsta, de o naivitate greu de pârât. De ce ar fi gulagul criteriul unei literaturi bune? Iar suferința, garantul autenticității? Dar, mai ales, cine ar putea să judece valoarea vieților, a cărților? De ce existența lui Vlad ar fi mai lipsită de sens decât a amărâtului care-și cumpără cu ultimele copeici opusculul unui poet proscris, imprimat pe hârtie de împachetat? Nici o carte nu le mai e interzisă tinerilor ruși. Colinda lumea (Vlad tocmai s-a întors de la Boston), sunt bine hrăniți, instruiți, fără complexe... Totuși ceva le lipsește. Sutov încearcă să nu gândească exact ca un moș înăcrit. Nu, Vlad nu are ce să invidieze Ia tinerimea sovietică de acum treizeci de ani. N-avea nimic care să-l facă să viseze. Nimic. Poate doar un volum de poezii cu pagini cenușii, strofe luminate de poleială transparentă a frunzelor dintr-un parc... ,Ar fi trebuit să-i spun", se gândește Sutov și știe că n-ar fi avut cuvinte: un spasm vocal care nu l-ar fi lăsat să explice bogăția acelui trecut mizerabil. "
Compară prețurile și alege oferta
Se încarcă ofertele din librării…
