Recenzie Casa Buddenbrook de Thomas Mann

Titlu: Casa Buddenbrook
Autor: Thomas Mann
An apariție : 2011
Editura: RAO
Nr. Pagini: 718
Limba: Română
Gen Literar: n/a
Recenzie de Adelina Sănduleac
Publicată la 22.12.2016
Nota recenzorului: n/a
Recenzie Casa Buddenbrook de Thomas Mann
Dă o notă cărții

Munceşte, roagă-te lui Dumnezeu şi fă economii! (pag.192)

În peregrinările mele printre mari clasici , am ajuns de astă dată la titlul Casa Buddenbrook, al scriitorului german Thomas Mann ( 1875 Lȕbeck, Gemania – 1955 Zȕrich, Elveţia ) .

Unul care, alături de realismul cu inserţii psihologice, mi-a adus prilejul  unei lecturi valoroase, relaxante, reuşind  să desfăşoare personaje şi evenimente într-o formulă nicăieri obositoare sau  plicticoase.

Conceput la vârsta de doar 22 de ani cu intenţia de a fi o povestire şi finalizat patru ani mai târziu ( 1900 ), romanul Casa Budennbrook dezvăluie dintr-o dată un scriitor măreţ şi o poveste minunată, care avea să devină o carte de referinţă pentru generaţiile viitoare.

Scriitorul german care debutase  în 1989 cu volumul de nuvele Micul domn Friedmann, cunoscut şi pentru titluri ca: Muntele vrăjit sau Iosif şi fraţii săi, câştigă rapid simpatia publicului şi aprecierile criticilor, iar în anul 1929 acestea iau forma prestigiosului premiu Nobel.

       Casa Budennbrook este povestea unei familii, dar şi a unei lumi, surprinsă în mişcarea firească a existenţei umane, în contextul sec.19.

Un interval temporal amplu ( aprox.40 ani ) ne permite generos “găzduirea” în impunătoarea reşedinţă, pentru a cunoaşte bunici, copii, nepoţi care se succed în generaţii – închizând povestea măreţiei şi deopotrivă, declinul.

Rădăcinile sale pornesc de prin anii 1680, include privilegii precum titul de Consul Regal al Ţărilor de Jos, furnizori ai armatei  prusace, recunoaştere şi apreciere – nu fără multiple şi susţinute  eforturi.

Lȕbeck, Germania, 1835.

În impozanta reşedinţă Buddenbrook din strada Mengstrasse, deasupra căreia stă săpat în caractere arhaice versetul “Dominus providevit” ( Domnul să ne aibă în pază) se pregăteşte o reuniune dintre cele obişnuite ale familiei, în zilele de joi, la fiecare două săptămâni.

Bătrânul consul Johann Buddenbrook, în vârstă de şaptezeci de ani, împreună cu soţia Antoinette, cu fiul Johann jr  ( sau Jean ) şi nora Elisabeth îşi aşteaptă oaspeţii – rude şi câţiva prieteni apropiaţi. Mai sunt prezenţi şi nepoţii Thomas, Christian, Antoine ( Tony ), ca şi Klothilde, ciudăţica rudă îndepărtată, crescută în casă.

Obicei deja stabil, se servesc mese bogate, se discuta mult, se rostesc vorbe mari sau doar se sporovăieşte răutăcios.

Îți place cartea până acum? Vezi și lista cărților scrise de Thomas Mann.

Cunoaştem  decoruri şi ierarhii, caractere şi orgolii, credinţe şi năzuinţe.

Nimic nu-i scapă minuţiosului autor german şi, cu ajutorul lui, nici nouă, care poate altfel nu am sesiza atât de bine fisurile ascunse ale acestei lumi aparent doar solidă şi trainică.

Istoria  familiei este consemnată conştiincios în scris de unii membri, pe măsură ce întâlnesc evenimente fericite – ca naşterile copiilor – sau mai puţin plăcute – ca boli sau decese.

Dar, în afară de asta, amprenta familiei este mai degrabă săpată în şanţurile minţii.

Pentru trăinicia şi binele general al Casei, se înfrânează şi domesticesc pasiuni ori interese ale individului. Greşelile sunt iertate şi ele, dar niciodată acelea care  se opun radical şi zgomotos.    ( cum este cazul lui Gothold).

După decesul lui Jean,  fiul Thomas urmează conştiincios drumul prestabilit, devenind cap al familiei.

La mormântul tatălui, diferenţele dintre fraţi sunt cu atât mai evidente, ca şi prăpastia tot mai mare căscată de timp şi destinul uman.

Ciudatelul Christian devine un adult şi mai bizar, la fel şi Clara, mezina.

Căsătorit cu Gerda, colega de pension a lui Tony, Thomas va consemna noi evenimente fericite şi mai puţin plăcute în istoricul Casei Buddenbrook…

NOTĂ: 9,5 / 10

Aspecte Pozitive:

imbina personaje, cu povesti si decoruri intr-o maniera clasica, plina de farmec detaliul si psihologicul sunt bine instrumentate; ele nu obosesc si nici nu plictisesc, ci au mai degraba acea asa-zis "raceala"/ echilibru detasat pentru care e cunoscuta cultura poporului german. cumva destul de departe fata de patosul clasicului francez, ori rus

Aspecte Negative:

urmarind succedarea mai multor generatii care evolueaza destul de rapid intre stadiile copil-parinte-bunic, cititorul poate simti regretul de a nu starui mai mult in preajma unor eventuale personaje simpatizate

Dacă îți plac articolele noastre, încurajează-ne cu un share :)
BOOKNATION.RO ÎȚI FACE PLINUL DE CĂRȚI!
Am dat drumul la un concurs inedit în care poți câștiga 7 super cărți 📖! Dă click pe butonul de mai jos pentru a te înscrie și pentru a descoperi cărțile! 👍

PARTICIPĂ LA CONCURS

Website Comments

POST A COMMENT.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.