Eroina poveştii „Fata din tren” este Rachel Watson – o femeie divorţată ce locuieşte într-un orăşel din aproprierea Londrei. Rachel se luptă cu fantomele propriului trecut, luptă care se lasă de fiecare dată cu înfrângerea ei şi afundarea în alcool.
Partea ciudată, dar ciudată în sensul bun, este că Rachel trece pe fiecare zi prin faţa casei unde a locuit cu fostul soţ.
Ea poate observa casa unde i s-au năruit toate planurile şi toate aspiraţiile. La fel de clar o poate observa şi pe cea care i-a luat locul în viaţa lui Tom, cea care i-a oferit ceva ce Rachel nu a reuşit … un copil.
Existenţa lui Rachel este menţinută pe linia de plutire de iubirea aproape perfectă pe care o vede la un cuplu ce locuieşte în vecinătatea casei lui Tom.
Momentul în care un alt bărbat apre în casa ce adăposteşte iubirea la care tânjeşte, echilibrul lumii lui Rachel se crapă.
Cartea „Fata din tren” de Paula Hawkins urmăreşte fiecare pas al lui Rachel şi redă fiecare trăire. Acţiunea este magnetizantă şi m-a atras de la primele pagini.
„Fata din tren” se derulează pe trei planuri expuse subiectiv de personajele feminine importante, şi anume, Rachel, Anna şi Megan.
Apreciez mult la Paula Hawkins felul în care alternează prezentul cu trecutul, felul în care compară situaţia în care se află Rachel şi momentele fericite din trecutul ei.
Filmul „Fata din tren” urmăreşte aceleaşi trei planuri din carte, mergând pe urmele protagonistei şi a celor două femei pe care Rachel le vede zilnic din tren. Actorii sunt aleşi perfect pentru personajele pe care le joacă, Rachel neîngrijită, în derivă, Anna foarte sigură pe ea, Megan cea rebelă.
Mi-a plăcut cartea pentru multitudinea de pasaje descriptive dar şi pentru suspanul de a nu lăsa cititorul să îşi dea seama cine este responsabil pentru dispariţia lui Megan.
Mi-a plăcut filmul pentru secvenţele pe care Rachel le petrece în diverse pub-uri alături de prieteni, scene inexistente în carte.
Impresionant este discursul de final al lui Tom, discurs ce se regăseşte şi în film, şi cred că acesta a reprezentat picătura care a umplut paharul lui Rachel.
Eşti ca unul din căţeluşii pe care nu-i vrea nimeni, care au fost prost trataţi toată viaţa lor. Poţi să-i loveşti cât vrei, că ei tot vin înapoi, înfricoşaţi, dar dând din coadă, implorând. Sperând că de data aceasta lucrurile o să fie altfel, că de data asta vor fi cuminţi şi buni şi tu o să-i iubeşti.
Recomand atât cartea cât şi filmul, amândouă merită vazute. Nota 10 din partea mea.
Alte recenzii de la Paula Hawkins:
