Deși cartea este o ficțiune, se bazează pe un fapt real și deci emoționează cititorul. Autoarea a reușit să descrie suferințele copiilor în așa mod că cititorul este prezent acolo în istorie, trăiește alături de copii, le simte durerea. Deși Rill și frații ei au luat naștere din imaginația autoarei, întâmplările triste trăite de ei oglindesc pe cele relatate de copiii supravețuitorilor care au fost separați de familiile lor între anii 1920 și 1950.
Este vorba de victimele Georgiei Tann, directoare a unei case de copii din Memphis care fura copii, pentru ai vinde ulterior unor familii bogate. Georgia Tann crease o adevărată rețea și avea legături, astfel că de câte ori părinții biologici încercau să-și recupereze copiii, nu aveau nici o șansă. Țintele erau mame singure, părinți nevoiași, femei aflate în instituții psihiatrice, cât și cei care cereau ajutor prin serviciul de asistență socială sau clinicile maternităților. Unii copii erau luați direct după naștere, iar părinții erau anuntați că ei ar fi murit, alții erau separați prin înșelăciune, părinții erau mințiți să semneze acte de custodie temporară, dar care erau de fapt renunțarea la drepturile părintești. Copiii erau colectați din maternități, de pe marginea drumului, de pe veranda caselor sau de pe casele plutitoare pe râu.
Am aflat cu stupoare că Georgia Tann era prezentată drept “Mama adopției moderne” și a fost consultată chiar de Eleanor Roosevelt pe temele legate de adopție și protecția copiilor. Când faptele ei au fost descoperite, din păcate Georgia Tann a decedat de cancer și nu a răspuns în fața legii. Persoane influente au urgentat închiderea dosarelor. Astfel, mii de familii biologice n-au aflat niciodată ce s-a ales de copiii lor.
Cartea aceasta are toate aspectele pe care le caut de-obicei în cărți: mi-a adus informații noi, m-a sensibilizat, m-a captivat. În plus autoarea are un stil frumos al scrierii. O recomand cu drag.
Dar e fiul meu.
N-ar trebui să fiți egoist, domnule Kemp. Ce-a fost, a fost. Gândiți-vă la copil. Va primi ceea ce dumneavostră nu i-ați putea oferi niciodată.
E fiul mel…
Nu contează cât de mult ne-ar plăcea melodia unei zile apuse sau cum ne imaginăm cântecul unei zile ceva să vină, trebuie să dansăm pe muzica zilei de azi, altfel o să fim veșnic în contratimp, împleticindu-ne în ceva care nu se potrivește cu momentul.