Mici, nevinovate sau mari și gogonate – minciunile sunt o parte indispensabilă a existenței umane. Conform psihologilor, oamenii sunt învățați să mintă încă din copilărie. Uneori fiind constrânși de circumstanțe să recurgă la acest lucru, alteori din dorința de a fi acceptați, iubiți și apreciați. În multe situații o minciună “dulce” este preferată în detrimentul unui adevăr “amar”.
În unele cazuri oamenii mint din cauza unor vulnerabilități sau slăbiciuni personale pe care nu doresc să le împărtășească cu ceilalți. Fiecărui om i s-a întâmplat măcar o dată să răspundă la întrebarea “cum o duci?” – cu “bine, mersi”; deși în mintea sa se producea un adevărat război de emoții și trăiri nu din cele mai pozitive. Și dacă acestea sunt minciuni nevinovate, există și categorii de persoane care mint în permanență și o fac cu atâta dedicare, încât ajung să creadă și ei în propria minciună.
Cartea aceasta este un omagiu adus minciunii femeiești. Minciuna apare aici în toată splendoarea sa: credibilă și inspirată. Și de ce minciunile femeilor sunt mai deosebite? Fiindcă ele sunt spuse cu patos și au o calitate care le diferențiază: arta fabulație.
Printre altele, gogoșile feminine, spre deosebire de cele masculine, pragmatice, reprezintă o temă extrem de pasionantă. Femeile fac totul altfel, gândesc altfel, simt altfel, suferă și… mint altfel.
Ludmila Ulițkaia prezintă aici un scurt studiu artistic al problemei. Descoperim în această cărțulie diferite eroine, “fruntașe la mințit”, care își pun în practică această artă, în diferite contexte. Veriga comună care unește aceste istorii este Jenea, cea care primește gogoșile.
Mi-a plăcut evoluția eroinei centrale, transformarea sa, de la o femei credulă – la una care detectează, în sfârșit, chiar și cea mai perfectă minciună.
Totuși, cred că ideea a fost foarte bună și putea fi dezvoltată mai mult. Mai multe detalii din viața Jenei ar fi fost apreciate. De-asemenea, istorioarele parcă rămâneau fără final, sau apăreau precum niște imagini răzlețe.
Voi mai reveni la această autoare cu siguranță, deoarece am auzit de bine despre alte cărți ale ei. Se pare că nu am început cu cartea potrivită. Deși, per ansamblu cartea a fost ok, cred că autoarea poate mai mult de atât.
Tot ce-am ascuns este o altă poveste ce are în prim plan bulling-ul dintre copii, un fenomen fast răspândit care tot ia amploare și soluțiile nu par să apară. Loreth Anne White trage un alt semnal de alarmă cu privire la ferocitatea copiilor care mânați de supărările...
La răscruce de vânturi este una dintre cele mai cunoscute povești clasice. Totul începe cu Heathcliff și Catherine, povestea de dragoste principală din roman, care duce la toată drama ce stă la baza romanului, în decorul de la Wuthering Heights și Thrushcross Grange....
L.J.Shen este o autoare care nu se potrivește oricui. Este un fel de Rina Kent, doar că o variantă mult mai soft, deși are potențial MARE să îi ajungă din urmă. Îi analizez stilul de mulți ani și este destul de complex, adică uneori are povești OK, care merg mult spre...
00votes
Article Rating
Taisia Crudu a fost redactor Booknation.ro și a scris 211 articole.
Dacă îți place acest articol, poți vedea toate articolele scrise de Taisia Crudu aici.
❝ Mă numesc Taisia și sunt o cititoare înflăcărată!
Citesc, pentru că este un mod agreabil de a petrece timpul liber și a îmbina utilul cu plăcutul. Îmi place lectura fiindcă îmi dă posibilitatea să evadez din realitate și să trăiesc mai multe vieți. Am oportunitatea să vizitez diferite locuri, să simt o multitudine de sentimente și senzații atunci când totul mă ține pe loc sau când cad în rutina zilnică. Și desigur, îmi place să cred că cu fiecare carte citită “cresc” un pic. Încerc să găsesc ceva “bun” în fiecare lectură. După fiecare carte devin mai curioasă și mai motivată să citesc mai mult, să descopăr lucruri noi și interesante. Este poate cel mai ușor mod de a te redescoperi și a te reinventa. Cititul e la modă! ❞