Uneori trebuie să trăiești pentru ceva ca să supraviețuiești altor lucruri.
Deși prima parte mi s-a părut mai profundă, totuși mi-a plăcut să redescopăr viața eroilor îndrăgiți în “Scandalul”. Precum un giuvaier meticulos, Backman a reușit și de această dată să ne sensibilizeze și să-și făurească personaje bine dezvoltate.
Vom vedea cum eroii vor evolua, se vor maturiza și cum vor lua viața de la capăt. Alte drame se vor petrece, alte meciuri de hochei se vor derula, durerea însă va pogorî din nou în Bjornstand. Își vor învața lecția localnicii dar și clubul de hochei? Vor înțelege că omenia este mai presus decât faima și succesul? Vor înțelege oare că-i mai important să formezi oameni, nu staruri?!
Clubul de hochei vine din nou în vizor rămâne o parte vie a localității. Vom descoperi aici cum clubul de hochei cade sub ruine și cum mai apoi reînvie din propria cenușă precum pasarea Phoenix.
Vom fi sensibilizați aci și de felul în care o familie trece peste o nenorocire. Căci atunci când o nenorocire cade peste cineva, automat întreaga familie este atinsă de către aceasta.
Alcoolismul este o temă prezentă în această parte. Vom fi martori la drama unui copil de alcoolic. Cum e să trăiești alături de un părinte atins de această patimă, cum e să înfrunți ochii celor din jur. Poate un copil să-și păstreze copilăria atunci când alcoolismul intră în casa părintească?
La beție oamenii nu-și simt propria greutate, nu înțeleg că pot inspira frică fie și doar dând buzna în casă. Sunt uragane ce pustiesc păduri tinere. Se ridică amețiți de la masa din bucătărie și se clatină încolo și-ncoace, fără să bage de seamă ce calcă în picioare. A doua zi nu-și amintesc nimic, iar sticlele goale au fost adunate, paharele spălate în secret și casa e cufundată în tăcere. Nimeni nu zice nimic. Nu văd niciodată pustiul pe care îl lasă după ei în propriii copii.
Revine la rampă și discriminarea, de data aceasta cea sexuală. Cum va reacționa o societate plină de prejudecăți în fața unei antrenoare lezbiană și a unui jucător de hochei homosexual.
O altă temă atinsă aici este și rolul politicului în viața unei comunități. Cum politicienii folosesc sportul drept camuflaj pentru interesele lor politice. Cum autoritățile locale influentează viața localnicilor, cum cei “de la putere” au mereu dreptate, dar și cum are loc “cooperarea” între politică și activitățile culturale și sociale din localitate. Căci dacă la prima vedere „sportul și politica nu se pupă”, locuitorii din Bjornstand descoperă contrariul. Unica diferență este că atunci când politica ne avantajează, zicem că-i vorba de „cooperare”. Când îi avantajează pe alții, zicem că se cheamă „corupție”.
Cel mai rău lucru când vine vorba despre alții e că suntem dependenți de voi. Că ne influențați viețile. Nu doar oamenii pe care-i alegem, care ne plac, ci și voi, toți ceilalți – idioții. Voi, ăia care stați în fața noastră la coadă, voi, ăia care nu știți să conduceți ca lumea, voi, ăia cărora le plac serialele TV proaste și care vorbiți prea tare în restaurant și ai căror copii îi molipsesc pe-ai noștri de norovirus la grădiniță. Voi, ăia care parcați strâmb, ne furați joburile și votați cu partidul greșit. Da, și voi ne influențați viața, clipă de clipă.
