Am revenit la Irvin Yalom, după ce l-am cunoscut cu celebra lucrare “Minciuni pe canapea”. Autorul are și aici același stil al scrierii. Suntem din nou în cabinetul de terapie. Asistăm la ședințe cu pacienți, dar și la meditații și dezbateri filozofice. Sensul vieții este principala teză tratată aici. De rând cu el și căutarea propriul Eu este marele adevăr căutat. Eroii acestui roman vor oscila între aceste două căutări și vor săpa adânc în mintea lor pentru a găsi un răspuns. Alte întrebări vor apărea: ți-ai trăit viața? sau te-ai lăsat trăit de ea? ai ales-o? sau ea te-a ales pe tine? ți-a plăcut? sau ai regretat-o?
În roman avem două tandemuri, ambele la fel de curioase: Sigmund Freud & Doctorul Josef Breuer și 
Doctorul Josef Breuer & Friedrich Nietzsche. Îl descoperim pe Freud în tinerețe. Un tânăr ager, dornic de a cunoaște cât mai multe, de a trece totul în retrospectivă și de a despica firul în patru. Doctorul Josef Breuer este mentorul studentului Sigmund Freud.
Pentru prima dată Breuer înțelesese că tânărul său prieten nu mai era atât de tânăr. În schimb, avea în el germenii unei îndrăzneli, ai unei dorințe de a susține convingerile – calități pe care și le ar fi dorit și pentru sine.
Doctorul Breuer se bucură de o carieră de succes și este unul dintre cei mai renumiți medici ai Vienei. În același timp pe plan personal viața sa are o cotitură nu prea fericită, acesta este într-o depresie profundă cauzată de atașamentul față de o fostă pacientă. Exact în acest context primește drept provocare să-l vindece de disperare pe Friedrich Nietzsche, un filozof cu potențial însă necunoscut încă în acea perioadă. Provocarea este cu atât mai mare dat fiind faptul că Nietzsche a venit la cabinetul doctorului pentru a-și trata migrena și mulțimea altor simptome fizice. Filozoful însă, nu vede disperarea în el și refuză cu înverșunare o transferare a bolii sale de la una fiziologică, la alta de ordin psihologic. Pentru a-l convinge să înceapă terapia de psihanaliză, Breuer îi întinde o cursă. Breuer afirmă că suferă de disperare și îi propune lui Nietzsche să-l trateze, iar el în schimb îi va monitoriza migrena. Breuer speră că astfel îi va oferi lui Nietzsche soluții la propriile-i probleme.
Dialogurile dintre cei doi se aseamănă precum o luptă la început, când fiecare luptă pentru a ajunge învingător și a-și îndeplini obiectivele propuse. Mai apoi lupta se transformă într-un dans în care cei doi parteneri nu luptă însă pășesc în tandem pentru a obține un rezultat final reușit, cu câștig comun.
Dezbaterile dintre cei doi sunt delicioase. Pe parcursul terapiilor are loc o continuă schimbare de roluri. Cei doi sunt pe rând pacient și terapeut. Indiferent dacă ei își ating sau nu scopurile propuse, cu siguranță veți remarca încă de la începutul acestor terapii că între cei doi are loc un schimb de idei și de percepții benefice pentru ambii.
Pe parcursul lecturii am fost curioasă care este limita între ficțiune și adevăr. Dar, mai ales cât de documentată este cartea și deci cercetarea autorului. Aceste confuzii au fost elucidate la sfârșit de către autor, fapt înalt apreciat.
Backgroundul autorului din psihanaliză, psihologie, dar și pasiunea sa pentru filozofie a făcut o combinație perfectă între aceste trei personalități reale. Chiar dacă întâlnirea dintre ei a fost una fictivă și deci posibilă doar în paginile acestui roman, veridicitatea personajelor ne prinde în istorie. Un mic spoiler, unele din tezele lui Nietzsche și ale lui Freud sunt dezbătute aici.
Disperarea este prețul pe care-l plătești pentru conștiința de sine. Studiați cu atenție viață și veți afla întotdeauna disperare.
Alte recenzii de la Irvin Yalom:
