Am dorit să citesc această carte nu doar pentru faima pe care o are ci și pentru că George Orwell, care a murit în 1950, a scris o carte despre viitor.
Normal că prima curiozitate era: “cât de aproape de adevăr a fost el”?
Aș vrea să nu răspund la întrebarea asta dar este foarte greu să mă abțin: adevărul este că 1984 este doar un număr. Tot ce se descrie în această carte a fost mereu și mereu va fi așa!
Cine crede că binele va învinge, că optimismul repară tot și că libertatea există, ar face bine să citească altceva sau să citească această carte “cu ochii închiși”.
1984
Trăim așadar într-o lume a viitorului. O lume extrem de ciudată, strictă, mecanică, nimic nu pare să semene cu ceea ce avem azi.
Oamenii sunt robotizați- fac aceleași lucruri în fiecare zi, rutina este la putere!
Dintre toate impulsurile care ar putea declanșa ceva în interiorul energiei umane a rămas doar frica.
Frica de tele-ecran, de Fratele cel Mare (atotputernicul), de Ministere, de imposibilitatea amintirilor și necunoștința trecutului.
Toate celelalte simțăminte sunt abolite.
Iubirea, familia, prietenia, colegialitatea, entuziasmul, reușita – toate, toate, absolut toate sunt devalorizate, anulate, interzise, întoarse împotriva umanității, a sistemului și pedepsite.
RĂZBOIUL ESTE PACE
LIBERTATEA ESTE SCLAVIE
IGNORANȚA ESTE PUTERE
Winston este eroul sacrificat clasic al tuturor dramelor, din toate timpurile.
E un șablon de fapt!
În lumea lui el greșește atunci când începe să simtă, deși nu ar trebui; când începe să își amintească fragmente pe care nu le înțelege; când își pune întrebări la răspunsuri cu care s-a născut și cade în capcana clasică a entuziasmului “a te pune contra sistemului”.
Face tot ceea ce nu ar trebui să facă: se îndrăgostește, speră, regretă, își imaginează lucruri, își permite să fie creativ (scrie), are opinii și interpretează.
Toate, toate acestea, absolut toate sunt interzise.
O cunoaște pe Julia și totul se duce de râpă. Dar nu e ea de vină neapărat ci ceea ce îl face ea să simtă.
Amândoi se cred invincibili atunci când reușesc să păcălească ecranele a-tot-urmăritoare, întâlnindu-se pe ascuns, iubindu-se, vorbind, stând pur și simplu unul lângă celălalt: total, total contra sistemului!
Ce bine că noi nu trăim în 1984 și putem face absolut toate aceste lucruri, fără niciun fel de restricție: nici de rasă, nici de gen, etnie, naționalitate, orientare politică, sexuală, înălțime, greutate…!
Suntem atât de liberi! Atât de independenți! Putem face absolut orice ne dorim!
Noi nu suntem ca Winston: putem iubi pe oricine, oriunde, oricum.
Putem să ne exprimăm mereu, fără nicio consecință.
Suntem lăsați să fim creativi fără nicio limită, putem să avem opinii și să le expunem cu dezinvoltură; orice interpretăm este binevenit și suntem chiar apreciați pentru asta.
Mda, v-ați prins! Toate, toate, absolut toate afirmațiile sunt ironice.
Cartea asta te face să tragi aer în piept cât poți de mult, să îl ții acolo tot cât poți de mult (te învinețești, te umfli, îți tremură fața) și să îl scoți apoi… cât poți de puțin! Cam asta e senzația lecturii.
1984 este ieri, azi și mâine!
Alte recenzii de la George Orwell:
