Rezumat:
Inspirat de un fapt real – dublul asasinat, de o violență fără seamăn, care a cutremurat Canada anului 1843 –, romanul scris de Atwood investighează destinul uneia dintre cele mai enigmatice și faimoase femei din secolul al XIX-lea. Acuzată de o crimă abominabilă, comisă la numai șaisprezece ani, Grace Marks este absolvită de pedeapsa capitală și condamnată la închisoare pe viață. Dar este, de fapt, Grace vinovată sau nevinovată? Amnezică sau doar vicleană? A fost Grace diavolul în haine femeiești, o adevărată ucigașă sau, dimpotrivă, doar victima neajutorată a unui complice violent?
Părerea mea:
E o treaba riscantă să scrii despre un caz renumit din istorie, care a rămas cu multe chestiuni neclare și nerezolvate. E și mai dificil să-l prezinți într-un mod veridic la persoana întâi din prisma personajului controversat. E cu atât mai greu cu cât s-a petrecut cu 150 de ani în urmă și peste toată povestea s-a așternut praful și uitarea. Mie mi s-a părut că i-a ieșit destul de bine.
Mi-e neclar dacă Atwood chiar a fost convinsă de nevinovăția lui Grace sau doar a încercat să ne convingă pe noi, cititorii, de ea ori doar a vrut să ridice niște semne de întrebare pe câteva fapte care nu se potrivesc în poveste. Motivația lui Grace este destul de slabă și improbabilă din punctul meu de vedere. Dar poate fi susținută de situația ei socială. Orfană, singură, needucată, săracă, reticentă în ceea ce privește apropierea față de alți oameni. Un alt factor pozitiv ar fi situația și condiția femeii din acea vreme. Mizerabilă, tratate ca vite scoase la mezat. Vârsta e de asemenea un factor important. Grace e un copil, abia a împlinit 16 ani și nu are niciun fel de experiență de viață. Tot ce a trăit până atunci a însemnat abuz, mizerie, sărăcie, muncă silnică și hărțuire. În 16 ani, poate număra pe degete oamenii care i-au zâmbit binevoitor și dezinteresat. E un animal hăituit. N-are încredere în nimeni, n-are încredere nici în ea în anumite momente. Cu toate acestea, Atwood o prezintă, după mulți ani petrecuți în închisoare, ca pe o femeie reținută, introvertă, dar inteligentă, chibzuită și precaută. Personal nu m-a convins, dar am plăcut-o. Motivația ei e frivolă. Dar m-a captivat călătoria prin gândurile ei. Grace Marks rămâne o enigmă, o personalitate tulburătoare, a cărei carapace rămâne intactă în ciuda eforturilor societății de a dezlega misterul. Dar perspectiva lui Atwood este foarte documentată și pune accent pe frământările interioare ale personajului, care în ciuda atitudinii rezervate, are un spirit de observație foarte ascuțit și este foarte atentă la tot ceea ce se întâmplă în jurul ei. De asemenea, este descris sistemul social, medical și juridic al închisorilor și tratamentul abuziv la care erau supuse condamnatele.
Atwood oferă mai multe variante de luat în calcul: dubla personalitate, posesiune, nebunie, minciună sau complice obligată de împrejurări și circumstanțe.
„În anumite situații, e mai avantajos să uiți decât să-ți amintești.”
Scenele de amor au fost savuroase. Aparența trebuia salvată și susținută no matter what. Bărbații au aceleași fantezii murdare și-n vremurile acelea, femeile mai dezvoltă câte o pasiune necuviincioasă față de un gentleman și visează la apropieri fizice pe care biserica le hulește, dar eticheta trebuie respectată. Să fii amanta cuiva implică suspine, un suflet condamnat, acoperit de rușine și păcătos, degradat și vinovat. Dar asta putea fi pe vremea aceea un fel de preludiu și după ce se termină primul act de jelanie tot în pat sfârșeau, după care urma actul final, plin de consolări și asigurări de discreție și respect. O femeie onorabilă până la urmă nu include neapărat și frigiditatea. Dar nevoia sexuală era în acele vremuri rigide un tabu. Și din cauza etichetei e un joc de lasă-mă-imi-place! pentru femeie și pentru bărbat un test de rezistență până convinge păcătoasa de discreția și considerația lui totală. Un joc interesant și productiv pentru bărbat, până când devine periculos pentru că în momentul în care jumătatea secretă dezvoltă niște scenarii sângeroase, conștientizează că sexul nu merită atâta implicare.
În afara analizei personajului Grace, este și o frescă a situației sociale, realistă și obiectivă, într-o Canadă plină de imigranți, cu o elită ce încearcă să implementeze conduita morală din Europa în timp ce restul populației se zbate în mizerie, sărăcie și prejudecăți. O societate care ține generația tânără de sex feminin într-o neștiință gravă, bezna minții, numind-o de fapt inocență, nu ignoranță, în ideea că odată căsătorite, la vârste fragede, căsătorii aranjate, din interes, nu din dragoste, să poată fi modelate după gustul soțului. Sclavele cred că aveau o situație mai acceptabilă deoarece știau de mici ce le așteaptă. Se pune accent pe dezechilibrul dintre drepturile și libertățile unei femei și ale unui bărbat. Dezvoltă subiecte și pe teme legate de criminalitate, abuz de putere, sistemul medical problematic și începuturile psihiatriei, influența considerabilă a religiei în viața politică și socială.
Alte recenzii de la Margaret Atwood:
