Când am făcut prima dată cunoștință cu cartea Lisei Genova – „Altfel… și totuși Alice” – la Târgul de Carte Gaudeamus, mi s-a părut sugestiv titlul, după care citindu-i descrierea mi-am dat seama că este o carte care te introduce ușor, ușor în viața unei persoane inteligente care află o veste teribilă, și anume că suferă de boala Alzheimer.
A fost prima carte pe care am citit-o dintre toate cele achiziționate de la Gaudeamus. Este tipul de carte pe care nu o mai poți lăsa din mână; protagonista cărții este Alice Howland, o renumită profesoară la Harvard alături de care poți trăi și simți progresul bolii de la cel mai mic simptom când nu reușește să-și amintească un cuvânt până în punctul în care uită că cea cu care vorbește este fata ei.
Este o carte ce ne dovedește că boala nu iartă pe nimeni, indiferent de statutul profesional sau de familia din care provine persoana; o carte de o intensitate emoțională profundă, care îți va reaminti că viața este scurtă și că este de preferat să profităm de fiecare moment disponibil la maxim pentru a ne bucura de iubirea celor dragi, pentru a alerga, pentru a citi o carte bună și pentru a trăi ca și cum astăzi este tot ce avem.
„Zilele mele de “ieri” dispar, iar zilele de “mâine” sunt incerte, așadar, pentru ce trăiesc? Trăiesc pentru fiecare zi în parte. Trăiesc fiecare moment. În curând, într-una din zilele de mâine voi uita că am stat în fața voastră și v-am ținut acest iscurs. Dar doar fiindcă îl voi fi uitat într-o zi de mâine, asta nu înseamnă că nu trăiesc fiecare secundă astăzi, aici. Am să uit de astzi, dar asta nu înseamnă că astăzi nu a contat. Nu mi se mai cere să țin prelegeri despre limbă la universități și conferințe de psihologie, peste tot din lume. Dar iată-mă astăzi, aici, în fața voastră, ținând ceea ce sper că va fi cel mai de impact discurs din viața mea. Și am boala Alzheimer. Vă mulțumesc.”
De asemenea, povestea ne introduce în lumea biologică a demenței Alzheimer, oferindu-ne o bună oportunitate de a învăța câte ceva cu ocazia citirii cărții și de a înțelege boala și dintr-o perspectivă emoțională, transmițându-ne empatie și făcându-ne să trăim în ritmul în acord cu Alice, cu familia acesteia, cu colegii ei.
O relație semnificativă din acest punct de vedere este aceea cu soțul ei care ar face totul pentru bunăstarea lui Alice, dar care pe de altă parte, este măcinat de veste, nesuportând să=și vadă partenera „altfel„.
– Mi-e dor de mine.
– Și mie mi-e dor de tine, Ali, atât de mult…
– Nu m-am gândit niciodată că o să ajung așa.
– Știu.
Alte recenzii de la Lisa Genova:
