Am vrut parcă de-un veac să citesc povestea-document a fetei Arsă de vie, dar am fugit. Am fugit și m-am ascuns în mine, așa cum facem toți. Am fugit temătoare, înfricoșată, luându-l pe nu în brațe. Am fugit strigând că nu poate fi adevărat și că nicăieri în lume așa ceva, să fii arsă de vie, cu intenție și dorință, nu e posibil. Și, așa cum facem toți, m-am înșelat.
Arsă de vie este povestea lui Suad, narată chiar de ea. Tânăra este născută într-un sat al Orientului, din zona Cisiordaniei, într-o familie cu șase fete și un băiat. Suad își rememorează în Arsă de vie tot parcursul (ne)vieții ei alături de surorile sale, pe care, stânjenită, recunoaște că nu și le mai amintește. În satul în care locuia, tradiția este sfântă. Astfel, dacă o fată împlinește 14 ani și nu e căsătorită, familia nu mai este văzută atât de bine. Suad vrea să se mărite, să scape de familia care o bate, jignește și umilește (deși e ceva normal, bineînțeles), dar nu poate, întrucât trebuie să aștepte până când sora ei mai mare va fi pețită. Totuși, atunci când Suad e pețită înaintea surorii ei, nu rezistă tentației și se dăruiește tânărului, iar pentru acest fapt, devine oaia neagră a familiei. Trebuie să moară, asta e tradiția și asta e pedeapsa pentru nerespectarea ei. Cel delegat pentru a comite fapta este chiar cumnatul protagonistei, care îi toarnă benzină pe cap și îi dă foc.
Arsă de vie a trezit în mine cele mai adânci dureri, pe care le-am trăit, deși n-au fost ale mele. Când un european citește astfel de povești, consideră (cum am făcut, spre rușinea-mi, și eu) că sunt…doar povești. Pentru că este greu să admiți că într-un colț de lume, fetele nou-născute sunt omorâte chiar de mama lor. Pentru că să te naști fată e un blestem, cum ne spune Suad însăși.
Eu sunt o fată şi o fată trebuie să meargă repede, cu capul aplecat, privind în pământ, ca şi cum şi-ar numara paşii. Privirea ei nu trebuie să se ridice, nici să rătăcească de-a dreapta sau de-a stânga drumului, pentru că dacă ochiul ei l-ar întâlni pe cel al unui bărbat, tot satul ar considera-o sharmuta.
Suad trăiește într-un loc îndepărtat și necunoscut nouă, datorită lui Jaqueline, de la Fundația Surgir, care găsește corpul pe jumătate ars. Fața lui Suad a fost refăcută cu ajutorul pielii neafectate de pe picioare, dar trebuie să fie mereu acoperită, pentru că este, cu totul, o cicatrice. Jaqueline le-a spus părinților că Suad e moartă, pentru că, dacă i-ar afla existența, cei doi ar încerca, din nou, să o omoare. Pentru că tradiția trebuie respectată.
Arsă de vie de Suad este o poveste despre supraviețuire, moarte și renaștere. Un discurs narativ greu de citit și înțeles, o scriitură care apasă pe umerii tăi cu o durere de neimaginat. O poveste despre cum poți să lași în urmă un trecut care te-a omorât și să iei în brațe un viitor care a făcut din tine alt om.
P.S. Biografia Arsă de vie este inclusă în Top 20 Biografii recomandate de Booknation.ro
Alte recenzii de la Suad:
