La trei săptămâni după incidentele din Spokane, viața la Academie își reia cursul normal, cu toate că evenimentele petrecute în acel oraș rămân impregnate în amintirile tuturor elevilor de la Sf. Vladimir.
Acest lucru este valabil și pentru Rose Hathaway, care este și măcinată de vinovăție. Curând însă, această vinovăție capătă forme pronunțate, fizice, întrucât adolescenta se înfruntă cu un nou tip de inamic… sau este, poate, un prieten deghizat?
Lissa Dragomir își găsește specializarea, însă cele două prietene descoperă că legătura care le face atât de speciale și de apropiate, împreună cu această neobișnuită specializare, are repercursiuni grave asupra amândurora.
Se apropie ziua în care Rose va afla numele moroiului de care va trebui să aibă grijă în timpul perioadei de practică. Bineînțeles, speră să audă numele celei mai bune prietene însă atât ea, cât și Lissa au parte de o surpriză de proporții.
Nevoită să se conformeze deciziilor direcțiunii, Rose își îndeplinește rolul de gardian pentru moroiul enervant pe care trebuie să îl protejeze. Totuși, acea arătare tulburătoare o perturbă pe adolescentă, astfel că dă greș în timpul unei simulări de luptă împotriva strigoilor, lucru care în lumea reală s-ar fi sfârșit tragic.
Abilitățile și moralitatea lui Rose drept gardian sunt puse la îndoială, astfel că viitorul ei la Academie este incert.
Cele două prietene au de înfruntat ceva mai grav, însă – procesul moroiului care a facut-o pe Lissa să sufere crunt în primul volum. În timpul acestei vizite la Curtea Regală, legătura dintre Dimitri și Rose (un secret) este pusă în pericol, iar un triunghi amoros prinde contur.
În Atingerea Umbrei găsim o Rose foarte schimbată. Cu toate că este la fel de sarcastică și impulsivă, evenimentele din volumul precedent determină o maturizare timpurie, dar și o conștientizare a datoriilor care atârnă greu acum pe umerii fetei.
Citește și recenzia părții a 2-a din Atingerea Umbrei
Alte recenzii de la Richelle Mead:
