„Cine crezi că sunt oamenii? Sunt nişte cadavre umblătoare. Ce ştiu oamenii? Singurul lucru pe care îl ştiu e frica. De asta au nevoie de autoritate. Au nevoie să li se spună ce să facă. (…) Ei cred ceea ce conducătorii îi obligă să creadă.”
Sub această deviză, de-a lungul timpului, s-au clădit lumi noi, regate şi imperii… Lumi noi cu minţi amorţite. Cadavre umblătoare. Lumi formate din mase de oameni care şi-au dorit o schimbare adulmecând o idee sau un vis, dar care au sfârşit sub aripile învăluitoare, înşelătoare şi sufocante ale unor tirani.
O astfel de lume ne este înfăţişată în această carte – Azaleea Roşie. Viaţa şi dragostea în China –, o lume care îmbrăţişează frica şi teroarea zilnică pentru un scop măreţ şi eronat. Un scop care distruge vieţi… şi, în mod paradoxal, acceptat pentru o viaţă mai bună… dar care există doar în teorie.
„Marele nostru conducător, tovarăşul preşedinte Mao, ne învaţă: Un proletar trebuie să se elibereze mai întâi pe sine pentru a elibera lumea.”
Anchee Min, autoarea acestui volum marcant, îşi ilustrează anii copilăriei şi tinereţii sub regimul maoist din timpul Revoluţiei Culturale din China.
Născută în Shanghai, încă din primii săi ani de viaţă, Min este nevoită să se maturizeze, având responsabilităţi de părinte faţă de fraţii ei mai mici, în lipsa adulţilor. Umilinţele pe care trebuie să le îndure din cauza sărăciei crunte o fac să exceleze la învăţătură, ajungând printre fruntaşi. Însă, un viitor de profesie nu îi este permis, căci la vârsta de 17 ani este obligată de regimul comunist să se dedice muncii ţărăneşti într-un sat îndepărtat. În acel timp, fiecare familie trebuia să îşi dea un copil adolescent ţărănimii. Să îi trimită în locuri de unde nu se vor mai întoarce vreodată.
„Viaţa pe care o trăiam era viitorul nostru repartizat, exact ca şi părinţii noştri: o slujbă pentru toată viaţa – o rotiţă fixată în mecanismul revoluţionar, care se trece doar când se strică.”
În cele din urmă, izbuteşte să scape din groapa pe care şi-o săpa zilnic pentru binele colectivităţii, fiind descoperită de o echipă de căutători de talente şi aleasă să facă parte din distribuţia unui film de propagandă, care să o pună într-o lumină specială pe Doamna Mao: Azaleea Roşie.
„Din clipa asta, vreau să îţi uiţi numele de familie. Acum eşti Azaleea Roşie, zise Supraveghetorul. Să-ţi aud numele, te rog. Am tremurat şi l-am pronunţat tare: Sunt Azaleea Roşie. El dădu din cap cu satisfacţie. Vreau să fii conştientă de ceea ce creezi, continuă el. Creezi o imagine care în curând va domina ideologia Chinei. Creezi istorie, istoria proletariatului.”
Cuvinte şi acţiuni…. Cuvinte puternice care intoxică mintea umană şi acţiuni revoltătoare care ne degradează ca oameni – fiinţe superioare. Prin aceste lucruri este expusă povestea lui Anchee Min, o eroină care a reuşit să scape de sinuciderea lentă, dar sigură, spre care se îndrepta în anii care ar fi trebuit să îi fie cei mai glorioşi.
„Ne legam părul cu elastic maro. Culoarea noroiului, a bălegarului, a minţii noastre. Deoarece noi credeam că unei comuniste adevărate nu ar trebui să-i pese cum arată.”
Alte recenzii de la Anchee Min:
