🔥 CARTEA BĂTRÂNII - DOMENIUL STANISLAS ARE REDUCERE PE:
Bătrânii – Domeniul Stanislas de Ioan Suciu este o altfel de carte, iar cuvântul ”altfel” nu e unul cu sens negativ, dimpotrivă. Aș spune fără nicio reținere că romanul este unul special – în care cititorul este invitat să-și amintească de o calitate a noastră a iubitorilor de lectură, imaginația. Mi-am dorit să descopăr autorul mult mai bine – motiv pentru care, după lectura cărții, am căutat, iar citatul ”imaginația e totul!” mi-a atras atenția – pentru că sunt întru totul de acord. Ioan Suciu este autorul cu foarte multă imaginație și o folosește din plin în scrierea acestei cărți. A făcut-o bine, chiar surprinzător, aș zice. Sunt de părere că Bătrânii e cartea din care fiecare cititor poate înțelege multe. Cu imaginație debordantă sau cu realitatea ce nu i se poate șterge de pe retină. Aș mai spune și asta: Bătrânii – Domeniul Stanislas vorbește despre fiecare. Și pentru fiecare. Și ceea ce spune acest roman nu poate fi etichetat ca fiind corect sau greșit. Eu una spun doar că autorul reușește, prin stilul de scriere, să ajungă la inima – sau mintea celor care ajung/aleg să citească romanul. Pentru mine, e o bucurie, iar pentru autor este o adevărată realizare.
Personaje multe, – simpatice sau care sperie într-o secundă, acțiune dinamică, situații dificile și rezolvări neașteptate, schimbări bruște, intervenții nesperate – salvatoare sunt animale puternice, fioroase și periculoase, apariția unor elemente interesante care captează atenția și curiozitatea. Dar a fost prezentă și o întrebare – care mi-a stat mai mereu pe buze: ”E posibil să mi se creioneze viitorul – apropiat sau îndepărtat? Cât de mult adevăr conține imaginația?”.
Nu lipsește umorul – care mi-a adus zâmbet în colțul gurii, dar am simțit de foarte multe ori că acesta, împreună cu interacțiunile caustice dintre personaje, accentuează multe dintre situații – și le duce la extrem. Am râs, am simțit și amarul și fiorii reci – pentru că de cele mai multe ori mi-a venit în minte ideea ”nu m-am îndepărtat prea tare de realitate”.
Titlul acesta e cât se poate de sugestiv, pe de o parte, căci bătrânii – dar nu numai, sunt în centrul atenției. Și extrem de înșelător – prin faptul că nu este nimic enigmatic în romanul pe care, abia aștepți să-l citești. Dacă și tu – ca și mine, crezi că vei citi o poveste asemănătoare cu altele, te vei convinge imediat ce deschizi cartea. Ce te mai poate surprinde la literatura română contemporană? Absolut totul, inclusiv legătura pe care am făcut-o eu Bătrânii – Domeniul Stanislas și expresia românească: ”cine nu are bătrâni să-și cumpere”. Recunosc faptul că nu mă așteptam deloc la ceea ce a urmat. Vizualizam deja o gașcă de simpatici care-și povestesc viața și împărtășesc povețe pline de înțelepciune prietenilor mai tineri – parcă n-ar suna rău o astfel de poveste. Am spus deja că mi s-a activat imaginația, iată dovada.
Dacă îți place recenzia cărții BĂTRÂNII - DOMENIUL STANISLAS, atunci vezi 👉 lista cărților scrise de Ioan Suciu
Se întâmplă ceva ciudat oare? Autorul pune personajele – bătrânii, într-o nouă lumină. Ei nu sunt tăcuți și retrași, nici obosiți de viață sau dornici să stea deoparte: executau perfect pași de dans, participau la maraton, iar pe primele trei poziții s-au clasat bătrâni cu vârste de peste 80 de ani. Nu refuzau nici participarea la concursuri de frumusețe. Nici bătrânii nu mai sunt ce-au fost cândva, depășesc de foarte multe ori tinerii.
Bătrânii lui Ioan Suciu sunt mai mult decât acele ființe umane liniștite, împăcate cu bătrânețea, deciși să se retragă, să vorbească mai puțin, să stea în umbră – doar pentru că a trecut vremea lor. Cât de tare m-am putut înșela și cât de departe m-a dus propria pistă. Departe ar fi trebuit să mă duc, dar tot nu m-am apropiat de adevărul – ce stă scris negru pe alb.
Bătrânii nu mai păreau deloc niște moșnegi cu mișcări executate cu încetinitorul; ei înconjurară mijlocelele fetelor și se lăsară pe vine, aruncând apoi în aer câte un picior, totul executat la unison, cu mare energie. Făcură apoi o horă, intercalând dansatoarele între ei, învârtindu‑se foarte repede, și deodată își săltară fetele pe umeri, executând iar figura de lăsare pe vine și îndreptarea pe rând a unui picior.
Faptul că tinerele căutau parteneri trecuți de prima tinerețe mai poate fi numită ciudățenie petrecută în oraș? Nimic nu e ciudat, de fapt. Totul este despre ceea ce ne împlinește, indiferent de orice. Până la urmă vârsta nu e decât un număr. Nu contează decât viața din anii pe care îi purtăm cu demnitate și mândrie.
Idila dintre venerabilul profesor doctor Bălăcică – Stolnici și o tânără studentă brunetă și vioaie ca o păstrugă, despre care gurile rele spuneau că ar fi chiar pro‑ pria fiică, de care uitase din cauza trecerii a unui amar de ani. Întrebată de niște reporteri dacă nu i se pare nepotrivită o astfel de legătură, tânăra a răspuns: „Habar n‑aveți voi cât de potrivită e!”.
Domeniul Stanislas este și el în prim plan. Și ce se petrece acolo, întrece orice scenariu mintal. Pe domeniul cu pricina am trăit cel mai acut sentiment de revenire în trecut, de călătorie în timp – călătorie continuă trecut-prezent-viitor. În acest loc am simțit că se evidențiază puternic legătura dintre natură, animale și om dar și ușurința cu care vânătorii se impun în locuri care nu le aparțin – doar pentru că sunt mulți, vocali și pledează pentru revenirea la hrana dăruită de natură și la ocupații care asigură mâncarea cea de toate zilele.
Bătrânii – Domeniul Stanislas e și despre momente pline de tensiune – cum ar fi să ajungi în ziua în care pâinea cea de toate zilele nu mai e la fiecare colț, dacă am mânca ceva ce doar te-ar încânta vizual, dar nu ar mai conta ce mănânci de fapt? Ai putea trăi văzând mereu că dispar oameni în neant? E și despre sentimentul de a fi – și a te simți liber. Cartea de față este clar despre libertate în toate formele ei: libertatea de a fi cine ești, nu cine ți se spune să fii, libertatea de a simți, de a iubi, de a spune ce vrei, cum vrei, de câte ori vrei, cui vrei – fără să conteze ce cred alții, ce anume înțeleg ceilalți. E libertatea absolută.
Despre libertate e vorba și în cazul celor care s-au impus și s-au instalat pe Domeniul Stanislas. Și cei care au atacat în momentul în care nu au mai permis anumite acțiuni făcute de cei care au ajuns acolo – au fost primiți și li s-a asigurat mâncare și cazare în schimbul muncii. Mulți refuză să părăsească locația, se instalează, fără niciun stres ca fiind stăpân
Întâlnirea cu Jador și Zelinski – sunt personaje extrem de actuale și prezente Cei doi sunt protagoniștii unor evenimente politice : ploi de mulțime, promisiuni, candidatură la funcții înalte. Odată cu acestea se eliberează calea spre corupție, minciuni de tot felul, adepți cumpărați cu diverse promisiuni. Ați mai văzut toate acestea undeva? Și eu!
Bătrânii – Domeniul Stanislas nu e ciudată, e cartea – care se va bucura de mai multe volume care creionează viața așa cum este ea: cu persoane ce joacă rolul unor personaje greu de comparat și egalat, gata oricând să facă orice pentru a ieși în evidență, pregătite oricând să se alieze cu dușmanul – până reușește planul diabolic.
Bătrânii – Domeniul Stanislas este modul curajos prin care un om aflat la a doua tinerețe alege să-și spună adevărul, să-și descrie trăirea și să-și umple realitatea bogăția imaginației sale, căci de realitate e posibil să se fi săturat – sau să fi obosit. Prea multă realitate fură spațiul unor povești demne să devină umbrele și protecție pentru suflet.
🔥 CUMPĂRĂ CARTEA BĂTRÂNII - DOMENIUL STANISLAS CU REDUCERE DE PE:
Alte recenzii de la Ioan Suciu :
