Am reușit să citesc și eu cartea asta, deși nu e o mândrie pentru mine să recunosc că am făcut-o taman acum. Dar știți cum se spune, mai bine mai târziu decât niciodată. Totuși, sunt absolut sigură că la orice vârstă ai citi “Bătrânul și marea” îți va stârni aceleași sentimente. Mie, nuvela (unii spun că e roman scurt) mi-a plăcut foarte mult, și ca poveste, și ca scriitură. Acum să încerc să explic și de ce.
În primul rând, am fost atrasă de stilul simplu, fără înflorituri, care-i dă poveștii autenticitate și limpezime. Un pescar bătrân, Santiago, iese în larg mâhnit că în ultimele 84 de zile nu a mai prins niciun pește. Ca orice pescar adevărat, însă, nu renunță nicio secundă la visul unei capturi imense care să-i spargă ghinionul și să-l scoată din foame.
Eu am văzut povestea ca pe o alegorie. În locul pescarului care se avântă în mijlocul oceanului m-am văzut pe mine gonind către acel ceva care să-mi aducă împlinirea. Ca mine ești și tu. Visezi, lupți, ajungi aproape de țel, uneori îl atingi, alteori vin rechinii lui Santiago și, la fel ca bătrânul pescar, nu te sfiești să te folosești de un harpon sau de cuțitul legat de-o vâslă pentru a-i înlătura.
– Dar omul nu e făcut să fie înfrânt, declamă el. Un om poate fi distrus, dar nu înfrânt.
Bătrânul ne oferă o lecție de viață despre stăruință, optimism și luptă, iar acesta este al doilea motiv pentru care iubesc cartea asta. Santiago iese în larg cu câteva momeli, cu undițele, un cuțit și o sticlă de apă, dar prinde un marlin de aproape o tonă. Santiago crede în șansa lui și se lasă purtat în ape străine așteptând momentul propice pentru a se bucura de captura vieții sale. Santiago se luptă cu rechinii din barca lui mică pe care răpitorii ar putea s-o răstoarne dintr-o mișcare. Santiago își duce lupta până la capăt, ca un pescar adevărat. Ca un OM.
E o prostie să nu speri”, medită el.
„Pe lângă asta, eu cred că e și un păcat. Nu te gândi la păcat”, își zise tot el. „Acum ai destule probleme, nu-ți mai trebuie și păcatul. Și nici nu înțelegi ce-i păcatul.”
„Nu înțeleg ce-i păcatul și nu sunt sigur că într-adevăr cred în el. Poate că am păcătuit când am omorât peștele. Socotesc că da, chiar dacă am făcut-o ca să pot să îmi duc și eu traiul și ca să hrănesc o mulțime de oameni. Dar atunci orice e păcat. Nu te gândi la păcat. E mult prea târziu s-o faci și-apoi există oameni care sunt plătiți pentru așa ceva. Lasă-i pe ei să se gândească la păcat. Tu te-ai născut să fii pescar, așa cum peștele s-a născut să fie pește.
Hemingway (1899- 1961) reușește să te fascineze prin simplitate. Simple îi sunt frazele, simplă este povestea, simplă este până și ocupația bătrânului; un simplu pescar, ca atâția și atâția alții de mii și mii de ani. Marele scriitor american, posesor de Pulitzer (1953) și de Nobel pentru Literatură (1954), este încă o dovadă că „less is more”.
Spor la citit!
Alte recenzii de la Ernest Hemingway:
Din pacate nu am citit cartea.