173 de pagini și o singură întâmplare: un om bătrân, care pescuia singur într-o barcă pe ocean.
Nimic antrenant sau misterios. Nicio enigmă de rezolvat, niciun labirint de parcurs.
Doar un bătrân cu marea lui.
Pe care o înfruntă din ce în ce mai greu dar la care nici nu poate renunța.
Doar un bătrân și un puști.
Un puști, singura persoană care îl vizitează și care se preocupă sincer de sănătatea lui și de rutina care îl ține pe linia de plutire.
Un bătrân cu marea lui, un puști și un vis rămas undeva suspendat.
Un vis la care bătrânul nu renunță să spere, deși șansele scad cu fiecare clipă.
Venea în fiecare zi cu barca goală […] Vela era peticită cu niște saci de făină și atunci când era strânsă semăna cu un drapel al înfrângerii eterne.
Însă el oricum nu-și pierduse niciodată speranța și încrederea. Dar acum ele i se însuflețeau, ca atunci când începe să sufle briza.
Un bătrân, un puști, un vis și o speranță care începe să prindă contur.
Bătrânul se aventurează în larg, în locuri în care nu a fost niciodată, acolo unde știe, simte și crede cu tărie că va avea parte de experiența vieții lui: va prinde peștele mitic, legenda pescarilor.
Și exact asta se întâmplă!
Peștele prinde momeala și agață barca, purtând-o două zile și două nopți în apele oceanului.
Un bătrân, un puști, un vis, o speranță și o luptă.
Dintr-o dată, tot ce vroia Ernest Hemingway să ne zică capătă sens!
Bătrânul (noi/eu/tu) se luptă cu tot ceea ce îi oferă momentul, pentru a supraviețui dar și pentru a ieși învingător.
Cu atât mai mult cu cât totul îi este potrivnic: e bătrân și corpul îl trădează (neputința câteodată ne ambiționează în loc să ne înfrângă); ceea ce speră că nu se va întâmpla, se întâmplă (dar e uimitor cât de repede si de bine reușim să ne adaptăm noii situații); ajunge la capătul puterilor, al epuizării fizice și al armelor cu care să se apere de atacatori (și totuși nu ne putem cunoaște limitele decât atunci când le testăm cu adevărat). „Bătrânul și marea” – o poveste memorabilă.
Am văzut această carte pe multe liste de “cărți de citit într-o viață” și titlul mi-a trezit prejudecăți care s-au dovedit a nu avea nimic de a face cu textul în sine.
Mesajul este bine ascuns și simplitatea expunerii întâmplării poate fii extrem de dezamăgitoare. Multumesc Libris.ro pentru carte.
Dar căutați puțin mai bine, nu numai în substratul scrierii, ci si în “reflexia cititorului”: mă regăsesc sau nu în povestea asta?
Vă asigur că da!
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Libris
Alte recenzii de la Ernest Hemingway:
