Carrie de Stephen King este prima carte horror pe care am citit-o și chiar prima de la Stephen King. Nu știam la ce să mă aștept și am savurat fiecare pagină într-o goană nebună de parcă se termina ziua și nu aflasem ce se întâmplă până la final.
M-a captivat din primele pagini pentru că vedeam totul în fața ochilor: atmosfera din liceele americane, fițele, fetele populare și ratata clasei sa-i zic așa. Carrie este o adolescentă neobijnuită. crescută într-o familie foarte religioasă, cu o mamă care îi impune lucruri fără sens și o traumatizează, care nu reușește să se adapteze în clasa sa. Atrage atenția prin hainele conservatoare și prin atitudinea sa rezervată până la extrem.
Carte începe printr-o scenă care m-a făcut să mă enervez eu pentru personajul principal, dar și pentru discriminarea cu care este tratată. M-am enervat pentru că mama lui Carrie nu i-a spus că o să aibă candva menstruație și a trecut printr-o fază penibilă, menită să o însingureze/îndepărteze și mai mult de colege când, făcând duș după ora de sport începe să țipe la vederea sângelui. Nu știam pentru ce îmi crescuse pulsul: pentru că a fost crescută ca o sălbatică sau pentru că fetele au aruncat cu absorbante în ea? Când i-a zis mamei acasă că trebuia să-i zică și ei că o să i se întâmple asta, a primit bătaie, a fost pusă să se roage singură, într-un loc sinistru, practică obișnuită în casa lui Carrie și i s-a inoculat ideea că ceea ce i s-a întâmplat e pentru că a fost necredincioasă, a avut vreo legătură cu un băiat, nu pentru că așa e normal. Aici îmi venea să mă urc pe pereți și asta pentru că avem în propria țară oameni care își cresc copiii în acest mod, cu diverse particularități. Încă există oameni inadaptați social din cauza educației extra severe de acasă, din lipsa de comunicare și înțelegere, din faptele absurde care li s-au făcut.
Carrie va încerca să se adapteze, să lărgească puțin lațul domestic care o ținea prizonieră, dar nu va reuși. Mama are o atitudine extrem de restrictivă, nu înțelege nevoile fetei, nu acceptă nicio idee nouă și pentru a-și impune ideile apelează la violență. Se apropia balul și Carrie își va croi singură o rochie cu care va străluci la bal și va uimi pe toată lumea, ceea ce nu știe este că băiatul care a invitat-o la bal nu are nici cea mai mică intenție de a-i lăsa o amintire plăcută. Totul face parte dintr-un plan mai mare în care Carrie va fi umilită în public. După umilința greu de îndurat, sincer nu cred că merita să i se facă așa ceva, Carrie se dezlănțuie. Fata are puteri supranaturale, poate da foc lucrurilor din jurul ei și le va folosi pentru a-și consola mândria. Din victimă se transformă în călău pentru că va da foc școlii în care avea loc balul și toți colegii ei vor muri. Evenimentul e învăluit în mister, nimeni din oraș nu știe cine e de vină, doar câțiva o bănuie pe Carrie.
Nu vă spun finalul pentru că merită să citiți cartea.
Interesant e faptul că deși nu a făcut absolut nimic pentru a-și atrage dușmani, Carrie are persoane care o urăsc. Tot ce e nevoie pentru a avea dușmani, e doar să fi diferit și de neînțeles. Dacă aș putea să ajut toți copiii care nu se pot adapta într-o comunitate sau pe cei care sunt abuzați psihic,fizic și emoțional acasă, i-aș ajuta. Problema e că nu pot. Pot doar să fiu furioasă pe cei care au transformat o fată timidă, reticentă, puțin înapoiată într-o criminală fără scrupule. Pe cei care au făcut-o să-și găsească doza de curaj necesar, dar să o folosească total greșit.
Carrie rămâne o fată abuzată care fără ajutor specializat a ajuns un monstru.
Carrie este povestea unei drame, unei tragedii și unui horror.
Alte recenzii de la Stephen King:
